Like & SUBSCRIBE la canalul de Youtube
Mijlocul lui februarie 2023 a adus mult asteptatul pulvar, iar sambata, 11 februarie, prognoza arata o fereastra de vreme excelenta. Am decis ca e momentul sa revin in Muntii Baiului, un loc unde am mai schiat doar de cateva ori inainte, in mare datorita temperamentului acestor munti, unde vremea e mereu capricioasa, ba cetoasa, ba cu vant napraznic.
Insa, iata de de data aceasta a fost parca o zi rupta din rai. Am ajuns la 9am la parcarea de la Azuga, ne-am intalnit cu grupul pe care urma sa il plimb pe munte, am facut un beacon check si ne-am imbarcat in gondole. Asta e partea misto la Azuga, ca poti sa trisezi si sa sari peste partea de urcat tot muntele pe foci. Odata ajunsi sus, am lasat bagajele mele si ale Cristinei la Popasul Uriasilor (unde urma sa dormim peste noapte), ca apoi sa pornim cu grupul catre creasta.
Urcand spre creasta de deasupra Popasului Uriasilor
Muntele era animat de schiori si montaniarzi, toti mergand in directia crestei principale. Vremea era superba, cu soare si vant slab, asta in ciuda temperaturii foarte scazute din acea zi. Dupa initierea in tainele mersului pe foci, in care am povestit cum ne miscam picioarele, cum folosim betele si cum ne facem “zigurile” la urcare, am ales liniile consacrate ale locului. Aici e bine sa urmaresti directia vantului din zilele de dinaite sa ajungi in zona. Desi varfurile erau spalate de vant si soare, cu celebra “tabla” de gheata pe ele, imediat ce coborai 20-30m pe verticala, pulvarul isi facea simtita prezenta. Coborarile pana jos in vai sau pana la liziera padurilor au fost de vis.
Coborarile pe plaiurile pline de pulvar de la baza muntilor
Am terminat ziua pe fata nordica a masivului, iar returul l-am facut pe curba de nivel, mergand usor inapoi spre partia Sorica. Aveam apusul in fata, peste Bucegi. Sus, deasupra, tronau nori lenticulari spectaculosi, care isi schimbau accentele de galben, rosu si violet pe masura ce soarele disparea dupa munti. Pulvarul era usor sub schiuri, iar linistea padurii si a muntelui parca ne completa ziua perfecta.
Returul catre cabana, la finalul zilei
Privelistea spre Ciucas si Muntii Neamtului
Vaile pline de zapada
Stana de sub Vf Urechea
Ultima coborare a zilei a fost chiar pe partie, la frontala, cu Bucegii colorati de nuantele de mov si albastru ale apusului. Odata ce am vazut grupul ajuns cu bine la baza partiei, eu am luat-o la foca inapoi spre Popasul Uriasilor, pe partie. Am avut norocul sa dau de cativa prieteni care urcau si ei, numai bine sa imi tina de companie, iar pe ultima portiune am prins chiar ratracul, care m-a purtat in zona de platou, pana la cabana.
Bucegii la apus
Golden hour meets blue hour
Ultimii metri pana la cabana
La popas ma astepta Cristina, gazdele il sarbatoreau pe un amic de-ai lor, iar mancarea a fost de poveste, anume platou de recituri de casa, supa de rata, friptura de iepure si tort de ciocolata. Am stins totul cu o bere si o visinata, iar dupa ziua lunga, cu 10h pe munte si peste 1800m urcati, am capitulat destul de devreme.
De mult nu am avut atatea experiente faine intr-o singura zi.
Sub un cer violet 🙂
Cainele cabanei, mergand si ea acasa
Privelistea din geamul cabanei
Meet Ionut, pisicul cabanei
Meet ursa, cateaua cabanei
Asa aratam eu, dupa 10h pe munte, 1800m urcati, aspirand mancarea senzationala de la cabana
Va astept la ture, daca vreti sa incercati si voi schiul de tura. Mai multe detalii aici.
Toate pozele din articol au fost realizat de catre Cristina Ion.
