La mijloc de februarie am prins, dupa lungi asteptari, o fereastra de vreme buna in care sa revenim la Balea. Asta dupa o pauza de aproape 1 an de la ultima vizita.
Cu vizitele de ski de tura la Balea trebuie sa ai rabdare si sa vanezi momentul, iar pregatirea si planificarea buna te pot rasplati cu zile memorabile pe munte. Din pacate, la aceasta iesire, pe langa cele 3 zile senzationale de ski, tura a fost marcata de accidentul in care l-am pierdut pe, probabil, cel mai bun freerider al nostru, Paul Pogo. Drum bun, buddy! Sa ai parte de power acolo unde esti acum.
Cele 3 zile de riding au fost parte intr-o tabara ad-hoc, in care am profitat de fereastra de vreme buna. Stiam ca trebuie sa ne alocam zile libere pentru finalul de sezon, iar saptamana respectiva ne-a oferit multa zapada proaspata, urmata de vreme senina si calda la final de saptamana. Focusul urma sa fie pe bifat cateva linii clasice, cu multa atentie pe conditiile problematice. Riscul alocat de buletinul nivo era de nivelul 4.
Daca vreti sa ne dam impreuna, va astept la turele de initiere, iar daca sunteti deja versati in backcountry, hai la turele de freeride.
Like & SUBSCRIBE la canalul de Youtube
Ziua 1: Scouting pe Valea Doamnei si Valea Balii
Eu si Cristina am am ajuns in zona vineri la pranz, urcand la Balea cu cabina de ora 1pm. Ne-am cazat si apoi am plecat in tura, sa vedem ce conditii ne asteapta. Eram precauti, deja plecase cu 2 zile inainte intreg balconul de sub Paltinu, inclusiv peste o parte din urcarea spre Saua Doamnei. Am urcat in sa, am coborat valea Doamnei prin cele doua valcele, ca apoi sa revenim catre sa, dar urcand spre Curmatura Balii. Cu soarele batand puternic dinspre vest la final de zi, am urcat rapid si grijuliu pana in creasta. Era foarte cald, vreme de tricou. Iar pe expunerea spre Balea umbra ingetase zapada topita si formase o crusta nasoala. Coborarea spre Balea a fost urata, dar am reusit sa redresam experienta continuand spre Scocul Prostului. Umbra si racoarea de pe Valea Balii, spre nord, pastrasera zapada in conditii bune si am putut cobora pana la primul pod de jos.
Finalul de zi ne-a adus la cabana pe la ora 6, fix la apus. Intreg muntele era in flacari, zapada era portocalie si roz, cerul albastru inchis. Acela a fost momentul in care Paul ne-a parasit, in acea avalansa imensa ce a pornit din Vf Vaiuga. Seara aceea a fost trista. Intreg muntele parca a ramas mut, era o apasare peste noi toti.
Balconul Paltinului, pe care se vedeau urmele avalansei cu cateva zile inainte
Coborarea noastra din Curmatura Balii
Urcarea spre Curmatura Balii, dinspre Valea Doamnei
Privelistea spre Pietroasele Doamnei si Laita
Ziua 2: O epica de Balea
Sambata dimineata au sosit si restul din grup, cu primele 2 cabine. Pana la sosirea lor, eu si Cristina am urcat saua Caprei, pentru a testa zapada si pe acel versant, fiind total nemultumit de crusta pe care am gasit-o pe Doamnei in ziua precedenta. Umbra diminetii ascundea conditii bune, astfel ca dupa ce au sosit si baietii, am urcat din nou cu ei Capra, pentru o prima linie a taberei. De sus aveam privelistea spre est, iar in spate aveam panorama Vaii Balii. Coborarea a fost excelenta, cu hard pack in partea superioara, ceva tocatura in zona ingusta, urmata de omat mai greu jos catre lac.
Johnny, urcand spre Saua Capra
Radu, cu Valea Balii pe fundal
Vlad, zambind dupa coborarea de pe Saua Caprei
Dupa Capra am facut o mica pauza de energizare si hidratare la soare, pe terasa de la Cabana Balea, iar apoi am pornit spre Doamnei, unde am parcurs acelasi traseu ca vineri, pana la Lacul Doamnei. Culmea, gerul noptii uscase zapada, iar crusta de cu o zi inainte nu mai exista. Bucurie enorma!
Pauza de la Cabana Balea
Radu, pe al doilea valcel din Valea Doamnei
Din Doamnei le-am propus baietilor sa incercam si o parte din fata nordica a Laitei. Cristina si Vlad s-au intors catre Saua Doamnei, iar noi restul am urcat muchia Laitei, admirand panorama ce ne-o oferea caldarea Pietroasele Doamnei. Acolo unde muchia isi incepe urcarea abrupta, noi ne-am oprit si am facut coborarea inapoi la lac, urmata de urcarea in sa. De sus am putut admira apusul senzational. Eram mandru de grup. Treziti de la 4 dimineata si dupa drumul lung de la Bucuresti, au reusit o tura de 1200m si peste 7 ore petrecute pe munte. Kudos!
Apusul din Saua Doamnei
Vlad, pe Valea Doameni
Revenirea in tura, la final de zi
Seara ne-am asezat la masa la cabana Balea, iar dupa am facut o vizita si la hotelul de gheata, pentru un fiert fiert in atmosfera e acolo.
Hotelul si barul de gheata de la Balea
Ziua 3: Coborarea pe ceata inapoi la Balea Cascada
Ultima zi a mini taberei a inceput lent. Resimteam ziua precedenta, iar vremea oricum nu ne oferea mari perspective pentru o tura lunga. Astfel ca am avut un mic dejun lent si lenes, ne-am facut bagajele si le-am pus la cabina, ca apoi sa o luam la vale spre Balea Cascada.
Ceata era deasa, temperatura calda, parca si ploua usor. Astfel ca am tinut firul Vaii Balii catre pilon, iar de acolo am abordat culoarul de avalansa ce duce la cascada Balea. Pe jos erau vreo 15cm de zapada proaspata, dar temperatura ridicata o faceau foarte grea. Manevrabilitatea nu a fost grozava. Insa experienta a fost pe masura, mai ales la traversarea raului. Intreg grupul s-a simtit bine, la final toti fiind numai un zambet, in timp ce umpleau poteca turistica de chiuituri. Un final excelent de tura!
Multumim, Balea!
Semnul de la pilonul cabinei Balea
Intrarea pe culoarul ce coboara la Balea Cascada
Traversarea raului
Privelistea spre Cascada Balea
