Prin zona Bucegilor si a Sinaii, un personaj bine cunoscut din lumea freeride-ului mioritic popularizat expresia “Firnul nu e ski” 🙂
Da, pentru cei in cautare de pulvar, de conditii grele si de momente de cumpana, firnul nu e ski. E iertator, e previzibil. Americanii il numesc “hero snow”, intocmai ca poti face aproape orice in acea zapada, pentru iti va ierta aproape toate greselile. Tocmai de aceea, conditiile de primavara sunt printre cele mai faine pentru tabere de freeride, in care riderii novice in ale freeride-ului de categorie mai grea isi pot “face mana” pe pante care in mod normal le sunt off limits.
Fix acesta a fost motivul pentru care, alaturi de Marius Nicula (Dor de Outdoor), Adrian Crapciu (fondator revista Zapadoc si un mega fotograf) si Tutzi (un mega rider – ghid), am organizat aceasta a doua editie a taberei de primavara. Eu ar fi trebuit sa fiu si la prima editie, insa cu un an inainte tocmai ce imi rupeam LIA.
Locul – Padina, Bucegi, Centrul Salvamont
Durata – 4 zile
Gasca – aproape 20 de persoane, schiori si spliteri.
Echipa – 3 ghizi, 1 fotograf
Toate pozele din acest articol au fost realizat de catre Adrian Crapciu.
Day 1 – Cunoastere si acomodare
Prima zi am dedicat-o cunoasterii grupului, evaluarii nivelului de schi/snowboard si completarii tehnicii de urcare si coborare in conditii de zapada variabila.
A fost o zi petrecuta sub Vf Batrana, intr-o caldare mai joasa, foarte draga mie, la stana unde am filmat Change the World – a Bucegi Freeride Movie. Urmarind conditiile meteo din zilele precedente, am stiut ca acolo avem sanse sa gasim ceva pudra, inainte ca vremea sa se incalzeasca si sa transforme totul in slush de primavara. Si asa a fost!
Startul urcarii, in apropiere de cabana Padina
Exersand zig-urile
Spre Vf Batrana
Privelistea spre Valea Ialomitei
Am facut 2 coborari in caldare, pe linii diferite, lasandu-i pe participanti sa isi aleaga linia si stilul, dar mereu oferind sfaturi despre postura, tehnica si despre terenul ales. A fost misto sa ne lasam bagajele la stana si sa urcam doar cu minimul necesar. Riscul de avi era redus spre deloc, cu un strat mic de zapada bine asezata si pante line.
Avocado romanesc, cum s-ar zice
Tranzitia de la prima coborare
Un pic de flat light, dar merge
Coborand spre primul base camp
Pauzele, what we do best
Ulterior am plecat catre Strungile Mari, unde am facut o pauza foto cu una dintre cele mai misto privelisti din Bucegi, privind Craiul, Leaota si Iezerul in departare. In timp ce urcam spre Strungi, cerul s-a inseninat, soarele a iesit, iar totul in jur parea sa se aseze perfect pentru o tabara reusita.
Finalul de zi a fost o coborare mega lunga, pe schiuri si placa, tocmai pana jos la Cabana Padina. Seara, dupa cina, am facut un mic atelier de virtual snow safety, in care am prezentata notiunile teoretice ce urma sa le folosim in urmatoarele zile. Iar apoi am facut un movie night, cat sa ne acompanieze berile si buna dispozitie.
Plecarea dinspre Strungi catre cabana Padina
Spring slush, gotta love it
Mellow lines, perfecte pentru o zi de initiere
Marius in actiune
Shinny happy people
Se cautau frecventele magice din Bucegi
Privelistea catre Strunga si Leaota
Tutzi, showing off
Iar el, acelasi
Greu sa faci un butter pe niste schiuri de 80 sub talpa si sub 1kg
A doua zi a fost despre depasire de limite si descoperire de locuri noi.
Treaba cu taberele alaturi de splitboarderi este ca nu trebuie sa te grabesti. Plecarea a fost tarzie, dupa o sesiune de ajustari de echipament si invatare cum se foloseste. Insa a fost in regula, pentru ca planul era sa luam cabina Pestera pana la Babele. Nu era graba, dimineata fiind totul inghetat, asteptam putin soare ca se incalzeasca pantele si sa iasa firnul la iveala.
On the pow, sub Babele Mari
Culoarul ce coboara spre Valea Sugarilor
Tranzitia la baza Masivului Obarsia
Yes, you guessed it. E un fel de laitmotiv.
Urcand spre Vf Mic al Obarsiei
Valea Ialomitei, in background
Culoarul ce pleaca de la Babele
Acelasi culoar, alta perspectiva
Urma sa ne dam pe scocul ce porneste din Babele Mari catre Valea Sugarilor, o zona abrupta, cu teren tehnic si variabil. Dupa o coborare pana la jumatate, acolo unde panta devine abrupta, am decis sa urcam din nou spre zona stancilor, ca sa ne bucuram de putina pudra ramasa captiva la altitudine, ascunsa de vant in spatele stancilor. Eu am batut urmele, Tutzi s-a dat primul pentru a arata linia, apoi i-am lasat pe toti sa se distreze. Initial, numai 3 din gasca voiau sa urce cu mine, insa vazand linia faina, tot grupul a decis sa ne urmeze. De la stanci a urmat o mega coborare, pana jos in vale, cu portiuni de pow, zone abrupte, traversee, schiat printre stanci si mult firn la final.
Dupa emotiile si euforia acestei prime coborari tehnice si lungi, dar si dupa o pauza de masa la caldura soarelui de martie, am decis sa urcam parte din masivul Obarsia, pana sub Varful Mic al Obarsiei. De acolo era planul sa ne retragem spre masinile aflate la cabina, coborand pe scocul sud-vestic al masivului. Este una dintre coborarile mele preferate din Bucegi. E mellow, lunga, cu optiuni si elemente pe toata lungimea ei. si unde mai pui ca ai in fata toata splendoarea arcului Bucegilor.
Seara, la cabana, dupa o cina copioasa, Adrian ne-a prezentat proiectul sau, Zapadoc, cu filmele sale despre freeride in toti muntii faini ai Romaniei. Va recomand filmele, ca sunt misto!
Day 3 – Freeride pe Obarsia la 2400m altitudine
Ziua 3 am inceput-o facand reparatii la placa unuia dintre baieti, incercand sa o aducem la un nivel multumitor pentru o noua zi de dat.
Dupa ziua 2 in care toti au prins curaj si gust pentru linii mai faine si efort indelungat ca sa ajungi pe noi varfuri, am decis sa revenim pe Obarsia. Prognoza inca era perfecta, un bluebird day veritabil, fara vant si cu soare intens. Urcam la tricou, alegand liniile prin zapada de pe Obarsia, taind prin zone de iarba ca sa ne scurtam drumul. Am ajuns tot la Vf Mic al Obarsiei, planul era sa schiem scocul sud-estic de data aceasta, mai scurt, dar mult mai abrupt.
Plecarea din Vf Obarsiei
What a view!
Varful Mic al Obarsiei
Frecvente, energii, piramide!
Acele 5 prime cristiane, pe o panta abrupta, de vis!
Insa mirajul plecarii de pe varf, dar si povestile mele de cu o seara inainte au impins grupul catre Vf Obarsiei. Si iata ca am plecat de la 2400m, cu panorama Babelor si a Coltii Morarului in fata noastra. Si aceasta este o coborare senzationala, cu 700m diferenta de nivel si aproape 3km de schiat, din nou, pe teren variat, cu zone abrupte, stanci si nenumarate optiuni de linii.
A fost de ajuns pentru o a 3a zi. Eram obositi, asa ca ne-am retras la stana de sub Cimitirul Elefantilor, iar cu Bucegii pe backdrop, am sapat un mic kicker, am scos drona si am inceput sa facem cateva filmari cu gasca incercand niste trickuri pe pantele din zona. Am stat pana la apus, facand poze, mancand slana, facand exercitii de avi si admirand privelistea.
Tutzi once again showing off
Bronz si relax
Nu mai zic nimic!
Ba nene, nici macar o singura pereche de schiuri…
Cineva a pierdut 50 de bani
Day 4 – Freeride mioritic cu schi-boschetarism
Ziua 4 a adus, intr-un final, vremea rea. Plafonul cobora rapid, temperatura inca era ridicata iar ploile isi faceau simtita prezenta. Am decis sa luam ce a mai ramas din gasca (multi plecasera cu o zi inainte) si sa facem o tura scurta pana in apropiere, pe Vf. Tataru. Approachul nu mai era integral pe foci, zapada se topise dupa 3 zile de soare. Asa ca am luat-o direct prin padure, pe piciorul muntelui, ca sa ajungem in saua de sub varf.
Am zis sa le ofer o noua experienta celor prezenti, sa vada si un alt fel de approach. Dar si sa le testez deschiderea la noi experiente si sa fie ca un fel de examen de promovare dupa 4 zile de freeride. Urcarea a durat 1 ora si ceva, dar s-a simtit ca o zi intreaga, alegand linii printre brazi, pe langa vechi urme de urs, acompaniati de cateii de la cabana. Oamenii s-au descurcat de minune. Si chiar daca ploaia a inceput chiar cand noi plecam de pe Vf. Tataru, am reusit sa facem o coborare faina si lunga, pana la limita zapezii, la doar 200m de cabana Padina.
Eram istoviti si uzi, insa fericiti. Ce zi, ce tabara, ce experienta faina!
Va astept la ture, daca vreti sa incercati si voi schiul de tura, sau sa descoperiti locurile astea minunate si sa va depasiti limitele. Mai multe detalii aici.
Like & SUBSCRIBE la canalul de Youtube Daca va place ce va prezint aici si vreti sa ne dam impreuna, va astept la turele de initiere, iar daca sunteti deja versati in backcountry, hai la Read more…
Pe final de martie 2023 am prins o fereastra senzationala de vreme, de care am profitat la maxim, organizand un weekend de ski pe sudul Fagarasului. Una dintre zile a fost dedicata unei ture pe Read more…
Like & SUBSCRIBE la canalul de Youtube Daca vreti sa ne dam impreuna, va astept la turele de initiere, iar daca sunteti deja versati in backcountry, hai la turele de freeride. La final de martie Read more…
