În partea a două din seria Bulgaria 2020 Roadtrip, încă rămânem în zona Belogradchik, pentru a vă prezenta unul dintre cele mai frumoase locuri din țara vecină, respectiv Parcul Natural Boroviat Kamak. Aflat la sud-est de orașul și cetatea Belogradchik (despre care am povestit aici), în zona se ajunge foarte ușor, doar 10km de condus pe șoseaua ce duce spre Borovitsa.
Întreagă zona, precum am povestit și în partea I, este parcă ruptă din cretacic, din filmele cu dinozauri sau documentarele NatGeo despre omul primitiv. Geologia locului este remarcabilă, formată din acele tunuri de conglomerat, înconjurate de păduri de stejari și pini, zonă plină de locuri secrete ce merită descoperite.
Poteca spre peștera Lepenitsa
Partea de nord-vest a parcului, mai aproape de orașul Belogradchik, este mai împădurită și mult mai înghesuită în comparație cu turnurile mult mai inalte de langă oraș. Aici este un mic rai al cățărătorilor, plin de turnuri de conglomerat de 10-20m înălțime . Fiecare turn poartă semnul clasic că a fost vizitat de un pasionat al escaladei, o mică cutie metalică în vârf, cutie în care fiecare om ce dovedește vechea stânca își lasă numele pe o foaie de hârtie.
La coborârea din oraș, imediat după ce se termină serpentinele (apropo, șoseaua pare ideală pentru o tură superbă de cursieră ), veți descoperi o mică parcare, amenjată frumos cu loc de grătar, leagăn agățat de copac, pubele de gunoi și zonă de campat. De aici, dacă urmăriți atent asfaltul din jur, veți găsii marcajele roz ale Borovitsa Trail Run, o cursă de alergare montană ce ia la rând peisajele fantastice din zonă. Dacă urmăriți potecă în pădure, mergând spre vest, veți traversa 2 creste împădurite, punctate de bolovani imenși de diferite forme.
Am avut bucuria să descoperim că fiecare bolovan mai mare este și spituit, formând trasee scurte, însă cu plecări aproape imposibile (pentru nivelul meu de începător , cel puțin). Poteca de concurs merge pe traseul turistic marcat foarte bine. Vă pot spune că am regretat că nu am avut MTBul cu mine.
Peștera Lepenitsa
Traversând și a doua creastă, începeți o coborâre mai abruptă, dând într-o altă vale parcă blocată în timp, iar după câteva minute de mers pe ea, veți fi față în față cu micul secret al zonei: peștera Lepenitsa. O cavernă nu foarte adâncă , însă înalta și spațioasă , cu tavan dublu. Din citite și vorbit cu localnicii, am aflat că această a fost locuită încă de acum 10 000 de ani, în fața sa fiind chiar construită o imitație de colibă preistorică. Nu pot să nu-i invidiez pe strămoșii noștri ce locuiam acolo, peisajele ce le oferă peștera sunt deosebite. Iar pentru pasionații de speologie, peștera are un mic aven, destul de stramt, ce duce în al 3lea nivel, subteran, ce am înțeles că se întinde destul de mult.
Dus întors de la parcare până la peștera aveți maxim 6km, o plimbare excelentă. Traseul îl găsiți aici.
Borovitsa Pine Stone
La est de Lepenitsa, aproape de localitatea Borovitsa, se află, din punctul meu de vedere, cea mai frumoasă zonă din parcul natural, respectiv Borovitsa Pine Stone. Oarecum separate de restul formațiunilor din zonă, dar și mult mai impumnătoare, se află 2 faleze imense, ce se înalță la peste 110m față de peisajul din jur. Dintre cele două, cea mare este denumită Pine Stone, întocmai pentru că singurele plante ce s-au încumetat să crească pe stâncile golașe sunt pinii specifici zonei.
Și pe aici trece traseul cursei de alergare, noi ne-am întâlnit chiar cu organizatorul ce marca traseul pentru cursa ce avea să aibă loc 2 zile mai târziu. Urmând poteca ce pornește din Borovitsa, întâi ajundeți la o biserica medievală de piatră, unde puteți să lăsați mașina. De aici, pe jos, țineți drumul și ocoliți stânca pe la nord. Drumul se termină la o zonă de picnic, fix între cele două faleze, de unde se poate escalada latura nordică a Pine Stone. Și aici sunt spituri destule, chiar noi, semn că zona este bătută de pasionați al escladei.
Ce este remarcabil la această imensă stancă e că a fost crestată pe mijloc, formând o spărtură mare fix în punctul ei cel mai intalt. În această spărtură se întră pe o potecă pitorească, bătută de turmele de capre. Se trece printr-o deschizătura mică din piatră, ca apoi să ajungeți pe o brână stâncoasă ce înconjoară latura sudică a stâncii. Peisajul este din altă lume, stânca în sine pare scoasă din deșertul Arizona, pietrele fiind de un roșu intens. În față se deschide o vale largă, mărginită în depărtare de culmile semețe ale Balcanilor.
Brâna este punctată de 2 mici peșteri, mai mult deschideri în faleză, cu semne clare că au fost locuite de mult, sau măcar folosite de ciobanii din zona pentru a se feri de ploaie. Vă recomand să zaboviți aici ceva timp, să priviți totul, să fiți prezenți în atmosfera ce o creează acest loc. Noi planificasem să ajungem acolo la apus, cu soarele în față noastră, apunând după Balcani. Pare a fi un loc ideal de dormit în bivuac, sau pus cortul. Într -o noapte senină de vară cred că experiență ar fi de vis . Noi sigur vom reveni. Traseul parcurs de noi îl aveți aici.
Va las cu pozele. Dinozaurii, pterodactilii sau oamenii preistorici îi pune imaginația voastră în poze 🙂