Like & SUBSCRIBE la canalul de Youtube
Iată că am revenit la Bâlea la început de martie, a 3a oară în sezonul pandemic, tot la un curs organizat de Adrian Vălean, asta după ce am fost absolut captivați de toate lucrurile pe care le-am învățat la tabăra de freeride și schi off-piste din ianuarie.
De data aceasta, focusul lui Adrian a fost să ne învețe să traversăm teren mai dificil, să putem urca zone tehnice și să ne învețe bazele coborârii în siguranță din vârfuri mai expuse sau (puțin) mai periculoase. Tot ce am învățat aici urmează să aplicăm în viitoarele ieșiri, dar și în cursul de schi alpinism nivel 2, ce va fi organizat sezonul următor.
Cum s-au împărțit zilele din tabără
Tabăra a fost din nou împărțită în 3 zile, de vineri până duminică, fiecare zi având un alt scop în contextul final.
Noi am sosit, însă, de joi, că să avem o zi de “dat” înainte de curs. Am urcat șaua Doamnei, ne-am dat pe Valea Doamnei, am urcat pe Curmătura Văroasă pentru o coboare, că apoi să ne întoarcem către cabană. Pe lângă zăpadă excelentă, am avut norocul să prindem, probabil, cel mai frumos apus din câte am prins eu vreodată pe munte. Pozele și filmarea nu mint, asa s-a schimbat cerul in mai putin de 15 minute.
Apusul zilei de joi
Vineri a fost pentru evaluarea grupului și pentru un fel de inițiere. Adrian a verificat nivelul fiecărui om din grup, în timp ce am urcat șaua Doamnei și am coborât spre lacul Doamnei. La urcarea înapoi spre să am făcut o mică deviere către Piscul Bâlii, de unde am reușit să coborâm un culoar de vis înspre valea Bâlii. Am înțeles că rareori este zăpadă atât de bună pentru a încerca acea coborâre.
Fac o mică paranteză pentru a vă aduce aminte ca am discutat în filmele anterioare și despre echipamentul de avalanșă, dar și despre ce haine să avem cu noi la o tură pe foci.
Sâmbătă a fost despre atelierele de salvare din avalanșă, de asigurări în coarda și de filat în condiții de iarnă. Și din filmare cred că se vede că vremea nu a fost cea mai prietenoasă, vizibilitatea fiind de doar ~10 metri. Însă spre finalul zilei ne-am mai iertat, s-a înseninat și am putut să coboram pe valea Bălii. Urcarea înapoi la cabană a fost un prilej bun pentru a exersa câteva tehnici de urcare pe teren mai tehnic și abrupt.
Duminică….ehe, duminică a fost răsplata pentru orele petrecute în frig și viscol cu o zi înainte. Soare glorios, pudra de 30cm și condiții super stabile ale zăpezii. Iar cireașa de pe tort a fost traseul propus de Adi, de a traversa Căldarea Pietroasa și să urcăm pe Vârful Laița. Urcarea la colteri și piolet, pe lângă stâncile expuse de sub vârf, a fost o experiență aparte. Panorama de 360 de grade de pe vârf ne-a făcut să fim tare recunoscători că eram acolo în acea zi, că am putut împărtăși acel moment, împreună, pe munte. Atmosfera curățată de ninsoarea cu o zi înainte a lăsat o priveliște care se întindea până jos, departe, fie spre Muntenia, fie spre Ardeal. Iar după o pauză de masă și ceva vitamina D, am coborât prima parte a caldarii în rapel, că apoi să dăm una dintre cele mai frumoase coborari de freeride (cel puț în dintre cele pe care le-am făcut eu). Ziua s-a terminat cu o coborâre pe schiuri până la mașinile de la Bâlea Cascadă, dar din păcate nu am mai avut baterie la gopro că să v-o pot arată (o puteți vedea, totuși, pe filmul turei cu o săptămâna înainte, tot pe aceeași coborâre).
Urcarea la colțari și piolet spre Vf. Laița
Urcarea pe foci înapoi spre Șaua Doamnei
Coborârea de pe Laița
Priveliștea din valea Doamnei
Traversând Custura Paltinului
