Istanbul City Break 2022

Ziua 1

Traseu: Cazare cartier Findikli, Mic dejun turcesc, Taksim Square, Turnul Galata, Spice Bazaar, Grand Bazaar, Zincirli Han, Buyuk Yeni Han, Basilica Cistern, Cistern of Theodosius

35000 de pasi
2 mese incredibile
1 desert delicios
2 mici tepe asumate
100 de trairi mixte
1000 de pisici

In Istanbul am vrut sa ajung de mult. Si ma bucura sa il gasesc fix asa cum mi-l imaginam. Este, cum zice englezul, un “melting pot” de civilizatie, amestecul perfect intre un oras modern vestic, ingrijit, cochet, dezvoltat, dar si spiritul tipic al acestei părți a lumii.

Mancarea este de departe punctul focal al experientei, putin peste abilitatile mele lingvistice de a o descrie. Micul dejun este un ritual, o imbinare de 10 mici portii de diverse lucruri, ce trebuie savurate in ordine stricta, amestecate precis si tratate ca un prilej de socializare, in timp ce mainile fiecaruia de la masa incearca sa manevreze spatiul ingust pentru a ajunge la farfurioara dorita. L-am vazut servit astfel in multe locuri. Noi l-am mancat de fiecare data langa cazare, aici.

Carnea este miezul treburilor la celelalte mese ale zilei. Iar noi azi am mancat cel mai fraged miel pe care eu, cel putin, l-am incercat pana acum. Carnea este ridicata la rang de arta si nu deezamageste niciodata. Daca vreti sa mancati cel mai bun miel din lume (nu exagerez, cred ca a fost cea mai buna carne mancata de mine vreodata), mergeti la Güvenç Konyalı.

Zaharul este pe locul doi, oriunde te uiti, miliarde de calorii colorate zac ordonate pe tejghele si in vitrine, in diverse forme si proportii. Greu reziști tentației. Te mai scapa doar dealurile orasului, pe care inevitabil trebuie sa le parcurgi pentru a ajunge la următorul obiectiv.

Străzile sunt pline de viata, cu cladiri si pavaje precum in orasele mari ale Europei. La fiecare ora corul nenumaratelor moschei sparge tiparul fonic al metropolei.

 

Insa spiritul turcesc primeaza, banutul primeaza, iar orasul sare la fiecare ocazie de a te usura de o lira. Voit si nu prea, am cumparat azi un ghid al orasului, dar am si primit o spalare a pantofilor, contra cost, evident. Cel ce imi curata incaltarile ma descosea, incercand sa ghiceasca cat valorez, ca sa stie cat sa ceara; eu ii ascultam fiecare cuvant, admirand tehnica de psihologie perfect creata pentru a duce turistii cu zaharelul.

 

Sunt multe altele de povestit, de la noul si stralucitorul port turistic al orasului, la atractii precum o cisterna veche de 1600 de ani, fosta basilica crestina subterana, transformata de otomani in rezervor de apa, in care azi au loc spectacole cu proiecții de lumina.

Dar mai e si maine o zi, poimaine alta. Off-season e perfect, oras mare, putini turisti. Perioada perfecta de vizitat.

Ziua 2:

Traseu: Cazare, mic dejun in Galataport, Podul Galata, Hagia Sofia si Blue Mosque, Palatul

Topkapi, seara prin Galataport
30000 de pasi
2 moscheie
1 palat
Zeci de contraste
Alte 1000 de pisici

Am început cu pescarii podului Galata si pisicile ce le urmareau fiecare miscare. Tot cu ei am terminat. Sunt cu sutele, si sincer cred ca pestii prinsi aici se vand la gheretele de street food din zona. Nu au cum sa manance atata peste zilnic. Formeaza o microcultura a orasului, un grup restrans al populatiei de 17mil a orasului. Atmosfera e deosebita, cu zumzetul discutiilor neintrerupte, hornurile vapoarelor, trepidatiile podului foarte circulat, plus mirosul apei sarate, tigarilor fumate neincetat si a pestilor inghesuiti in fel de fel de recipiente. As fi putut petrece intreaga zi aici.

Apoi a urmat Hagia Sofia si Blue Mosque, 2 structuri si piata dintre ele, care m-au dus cu gandul la Roma. Pe buna dreptate, sunt oglinda unui imperiu in fata altuia, apus cu mult inainte. Amploarea Sofiei iti taie rasuflarea, vechimea la fel. Desigur, o pisica a reusit sa se strecoare inauntru si sa fure atentia tuturor de la comoara arhitectonica a cladirii. Pis pis pis….

Palatul Topkapi, o alta oglinda, de data asta eu l-am vazut ca reflexia Vaticanului amestecat cu Pompei. Odata ajuns inauntru, intelegi de ce turcii au dominat jumatate din “known world” pret de 500 de ani. Intelegi de ce sabia lui Ștefan cel Mare, desi expusa ca mare prada de razboi, paleste chiar si pe langa micile pumnale ale sultanilor. Exista si o camera dedicata “moastelor” lumii musulmane. Nebunia e la fel si la ei, o coada interminabila pentru un dinte de-ai lui Mahomed si amprenta pasului sau. Oare unde am fi ajuns cu specia umana daca resursele dedicate religiei ar fi fost alocate altor lucruri? Oare…

 

Seara a fost o plimbare prin Galataport, in drum spre casa. Pescarii tot acolo, unditele lungi onduind in cautarea capturii, contrastand perfect cu restaurantele luminoase cu specific pescaresc. Lant trofic…

Iar tonetele podului, fiecare un mic vulcan de fum si miros de scoici, porumb sau castane, opresc trecatorii pentru cateva secunde gustoase.

Ziua 3:

Traseu: Mic dejun turcesc langa cazare, ferry catre malul asiatic, plimbare pe malul asiatic prin Moda si Karikoy, cimitirul Karacaahmet, Şakirin Mosque, Uskudar, ferry inapoi, dansuri Dervish la Hodjapasha

32000 pasi
2 continente
2 contraste puternice
Nenumarate culori ale orasului
Alte 1000 de pisici

O plimbare aici cu feribotul inseamna 2 lucruri, fie esti localnic si iei autobuzul pe apa, sa ajungi pe unul dintre cele 3 maluri ale orasului; fie esti turist si ramai pe puntea de sus pret de mai multe bucle, admirand furnicarul naval al Bosforului.

Pescarii anima tarmul. Batrani, tineri, singuri sau cu sotiile, scot metodic si repetitiv pesti cu firele lungi, cu multe carlige, ce atarna pana in mare tocmai de pe balustrada podului. Amuzant sa ii vezi pe unii in ciocate turcesti si salopeta galbena de ploaie.

Tarmul asiatic este cu totul alt oras. Lasi in spate nebunia zonei istorice si pasesti printre blocuri mici rezidentiale, cochete, ce imbraca promenada aerisita de la Marmara. Strazile sunt colorate, cladirile au fatade de lemn multicolor, peretii inalti sunt toti pictati ca parte a unui festival anual.

 

Sunt multi tineri, atmosfera e chic. Insa chiar si asa, la pauza noastra de masa, in intersectie a aparut un vanzator ambulant de peste. Un domn a luat ceva stavrid, pe care l-a lasat la frigiderul magazinului de colt, urmand sa il preia mai târziu in zi.

Pe ferry inapoi esti acompaniat de pescarusi. La noi s-a legat perfect ziua, desenele stradale moderne s-au imbinat cu umbrele, culorile si formele coloanelor din Basilica Cisterna. Impresionant ce au facut bizantinii aici acum +1500 de ani. M-am gandit la asta in timp ce savuram un ceai turcesc in cafeneaua cimitirului muzeu, unde sunt ingropati toti nobilii Istanbulului din ultimul mileniu.

A urmat apoi un alt stimul, pentru simturi si pentru suflet, la spectacolul de dansuri Dervish. Ritualul de rugaciune, de meditatie prin dans, acompaniate de vocea imamului, totul intr-un decor al bailor construite pe vremea lui Sinan Pasa, toate parca au culminat experienta zilei, una dedicata culorilor și artelor. Il priveam pe calugarul cel mai in varsta, cu postura sa perfecta, maine intinse catre cer si capul intr-o parte, rotindu-se din ce in ce mai rapid. Era fascinant, hipnotizant.

Am avut timp sa digeram toate pe plimbarea de vapor de seara. Daca iei 1day pass pentru turisti, poti folosi orice mijloc de transport din oras pret de 24h. Am zis ca e prilejul prefect sa ne plimbam intre continente si sa admiram luminile orasului, inainte ca vapoarele sa traga la mal la final de program.

Ziua 4:

Traseu: mic dejun turcesc, palatul Dolmabahce, Taksim, podul Galata, moscheea Süleymaniye

Slabut, 26000 de pasi
Ploaie marunta toată ziua
1 palat grandios
1 supa perfecta de peste
Cateva beri
Amurgul peste oras admirat de sus de pe terasa unei moschei

Intr-un city break de 1 sapt, e bine sa ai si zile ca astea. Ploaia marunta ne-a tinut in pat pana tarziu, obositi fiind de zilele precedente. In total am parcurs, estimam, undeva la 100km de mers pe jos de cand suntem aici. Azi a fost mai slab ca numar de pasi, ploaia si-a spus cuvantul.

Insa langa cazare avem palatul Dolmabahce. Daca nu ai vazut palatele Europei de Vest, nu-i bai, vino aici si pierde-te prin puzderia de camere. Sunt putine palate care au intrare in gradina direct de pe mare, iar Istanbul are 2. Si aici, ca si la Topkapi, tot cu Harem si specific turcesc, insa pe un stil puternic European. Ii prinsese și pe ei dorinta de modernizare, acum vreo 200 de ani. Nu cred ca am mai auzit de mult un audio guide cu atatea mentiuni despre Baccarat sau alte marci de cristal. Si e interesant sa vezi un palat demn de Viena, cu cupola de 36m, care totusi are Harem sau podea din paie impletite. Inauntru nu avem voie poze, dar cautati pe google. E elocvent…

Ploaia prânzului ne-a prins in port, savurand o supa de peste si faimosul senvis cu file de peste proaspat de Bosfor. Iar am privit pescari dibaci scotand cate 10 pesti la o singura lansare. Era si vanzatorul nostru de midii, care servea scoici proaspete cu lamaie trecatorului. Le mancau ca pe stridiile crude si isi continuau drumul. Ciudat.

Seara a fost iar sus pe deal, la moscheia ridicata pe vremea lui Suleiman Pasa. Lumea statea pe jos inauntru, in cercuri. Vorbeau, discutau, radeau. A fost poate cel mai uman mod in care am vazut o institutie religioasa, pana acum.

Amurgul de la terasa moscheiei, cu orasul aprinzand pe rand luminile, a fost o mica oaza de liniste in tot calvarul traficului unei metropole incetinite de ploaie.

 

Pentru alte idei de scurte vacante, nu uita sa arunci o privire si pe sectiunea noastra de Lifestyle & Travel.