În a doua zi de toamnă calendaristică din 2020, pe o vreme la care montaniarzii visează luni de-a rândul, împreună cu Dan Mazilu de la Freerider.ro, am decis să luăm bicicletele electrice și să atacăm munții .
Bicicleta cu care mi -am propus să duc până la capăt aventura a fost un Riese & Muller Superdelite Mountain Touring, adusă pe piață din România de cei de la Bikexpert.
Iar Dan a venit cu un HAIBIKE SDURO FULLNINE 8.0, cu o baterie suplimentara montata in locul bidonului.
Fimul turei il puteți vedea aici.
Despre Riese & Müller
Pentru cei ce nu au auzit de mica companie din Germania, cred că ar fi oportună o scurtă prezentare. Astfel:
Ea a fost fondată în 1993 de 2 prieteni, Markus Riese și Heiko Müller, iubitori de biciclete, ingineri, inventatori, antreprenori și părinți , care s-au cunoscut în timpul facultății. În timpul liber, până la întemeierea companiei, cei doi converteau biciclete existente, aplicând ideile lor despre cum ar trebui să fie o bicicletă . Surprinzător, primul model scos de cei doi a fost o bicicletă full suspension pliabilă , denumită Birdy. Odată cu “boomul” mountain bike-ului, compania și-a dat seama că o deplasare confortabilă ar putea fi realizată numai cu o bicicletă full-suspension. Scopul actual al companiei este de a deveni lider de piață pe segmentul bicicletelor electrice și pliabile premium. Dar și să imprime calitate, mentenanță redusă și un “look” total aparte bicicletelor sale. Oricum, puteți află întreagă poveste pe site -ul Riese & Muller.
Tura aleasă pentru test
Acum să va povestesc puțin despre ce tură ne-am ales pentru a pune la test bicicletele. Încă de pe vremea carantinei visam să facem “turul lung” al Bucegilor, un traseu de peste 100km, cu 3200+ metri diferență de nivel, pe traseul: Sinaia – 1400 – 2000 – Piatra Arsă – Omu – Batrâna – Strunga – Moieciu – Bran – Diham – retur Sinaia.
Avea să fie o zi cu aproape 13 ore petrecute în șa și 4000 de calorii arse.
Despre bicicleta Riese & Muller Superdelite Mountain
Pentru că, recunosc, am plecat pe munte fără să citesc prea multe despre bike, am zis să citiți și detaliile bicicletei, așa cum sunt ele prezentate pe site-ul oficial:
- 2 acumulatori integrați , însumând 1125kwh: top tube 500 kwh și down tube 625 kwh
- Motor: Bosch Performance Line CX (Gen4)
- Afișaj : Bosch Kiox; Bosch Nyon*; Bosch SmartphoneHub*
- Echipare: Shimano Deore XT, 11-speed derailleur gear
- Shifter: Shimano SLX, 11-speed
- Pinioane: Sunrace 11-speed, 11-50 Foaie: FSA/Riese & Müller, 170 mm, 38T
- Roți : 27,5″ , cu anvelope Schwalbe Hans Dampf
- Furcă : Fox Float 36 Performance, Air, 150mm, Boost
- Shock: Fox Float DPS Performance 140mm
- Frâne : Magura MT4, disc brake; Magura MT5, disc brake
- Far : Supernova M99 Mini Pro-25
- Stop: Supernova E3 E-Bike; Supernova E3 E-Bike Tail Light 2*; Supernova E3 E-Bike Tail Light 2
- 4 funcții de asistare: eco, tour, emtb, turbo
- Greutate: 28kg
Experiența pe bike
Bicicletă am preluat-o de la Bikexpert cu o zi înainte , încărcată complet și gata de drum. Pe funcția cea mai joasă, de “eco”, în oraș îmi arăta o autonomie de peste 200km.
Autonomia biclei la inceput de tura
Însă primul test adevărat a fost la urcarea din Sinaia spre 1400. Acolo am stat pe funcția de eco, cea mai de jos, iar motorul și bateriile cred că au făcut o reconfigurare de autonomie, că urmare a urcării constante. La gondolă deja aveam undeva la 120km autonomie, dar baterii de 90%. Însă pot spune că am urcat foarte ușor, în ritm susținut dar fără să zic vreun moment că e greu. Cu siguranță, dacă mergeam pe funcțiile superioare, poate chiar cea de “turbo”, puteam menține o viteză de 26kph, dar ar fi rezultat și o autonomie redusă.
Urcarea cu gondala in tura de ebike la Sinaia
Autonomia dupa urcarea Sinaia – 1400
Îngrijorați că nu ne vor ține bateriile pentru toată tura, dar și din cauza faptului că am plecat puțin cam târziu, am decis să trișăm și să luăm gondola între 1400 și 2000. De la 2000 a început marea provocare a turei, urcarea lungă până la Omu, pe traseul 2000 – Furnică – Piatră Arsă – sub Babele – cerdac – Omu. La finalul urcării , pe care am abordat-o pe mai toate treptele de asistență ale biclei, am ajuns cu baterie cam pe la 80% și autonomie undeva la 70km. Bicicleta s-a comportat excelent, indiferent că eram pe grohotiș, nisip sau iarbă. Motorul de a 4a generatie si funcțiile puternice o fac să urce aproape fără efort.
Dan Mazilu pe poteca in drum spre varful Omu
Oprirea pentru poze si filme inainte de ultima urcare catre Omu cu ebike
Cu ebike la Cabana Omu, impreuna cu Dan Mazilu
Pe secțiunea Omu – Strunga a fost un amestec de coborâri scurte și urcări foarte abrupte, astfel că am folosit intens vitezele biclei și am sărit de la un grad de asistență la altul. Un plus pe care l-am observat aici, față de alte biciclete electrice pe care am fost, este că butoanele pot fi mutate oriunde pe ghidon, în funcție de ce preferați. Iar afișajul central este foarte natural. La multe alte modele se folosește afișajul lateral stânga, ceea ce te poate face să muți privirea mult în jos pentru a vedea ce îți indică bicicletă. Butoanele se folosesc foarte ușor, după cum se vede și în film, deci navigarea între funcții e destul de facilă .
Inceputul coborarii de la Omu cu ebike
Push bike pe urcarea pana la saua Batrana
După o pauză de mâncare, bere și cafea la refugiul Strungă, am făcut coborârea până în Moieciu. Avantajul unei ture cu bicicletă electrică este că ea te poate ajută să cari mult mai multe lucruri decât cu o bicla normală. Noi am mers cu senvisuri, câte o sticlă de bere, un mini espresor, cafea, primus, canita pentru fiert apă, plus toate celalalte lucruri pe care le iei la o tură normală.
Pauza de cafea la refugiul Strunga din tura de ebike
Privelistea de la refugiul Strunga pe tura de ebike
Pe coborâre este important să țineți minte că e totuși o bicla mult mai grea că una normală , iar anvelopele nu sunt tubeless. E adevărat că roțile sunt mult mai late și mai cramponate, însă bicicletă are tendința de a fugi de sub ține pe curbele strânse , iar greutatea mult mai mare o face mai greu de manevrat pe drop- uri sau săritoare . Însă , cu toate acestea , coborârea de pe strungă a fost DE VIS ! Iar asta a fost în mare datorită furcii și shockului Fox, care parca erau umplute cu norișori, nu cu aer. Bicicleta fiind grea, cu tot cu greutatea mea, statea lipită de pământ, trecând super ușor peste orice obstacol.
Poteca la plecarea din Saua Strnga pe mtb
La izvor pe coborarea de la Strunga
La pauză de masă din Bran mai aveam 50% din baterie, deci eram relaxați pentru restul turei. Știam că mai aveam de parcurs jumătate din cei 100km, dar vreo 30 erau exclusiv la vale. Și chiar dacă se insera, nu ne făceam griji pentru că aveam amândoi faruri puternice. De la Bran am luat un drum forestier ce ne-a dus direct la cabana Diham, aproape exclusiv în urcare. A fost, pot spune, multă urcare, pe final fiind chiar îngrijorați de faptul că ni se mai arată autonomie de sub 20km. Dar din nou, nivelul bateriei era undeva la 30-40%, ceea ce îmi dădea de înțeles că totuși mai aveam “zeamă” pentru restul serii.
Privelistea de pe poteca de deasupra satului Moieciu
Happy day, happy faces, happy people
Era întuneric beznă când am ajuns la Diham, undeva pe la 9:30 PM. De acolo am decis să nu o mai luăm prin Poiana Izvoarelor, în mare din cauza fricii de a ne întâlni cu ursul, așa că am coborât pe forestier direct către DN, la Pârâul Rece, că apoi să revenim pe DN1 până la Sinaia. Coborârea până la Pârâul Rece am făcut-o la aceeași viteză că și ziua, asta datorită farului integrat cu care vine bicicletă, poza de mai jos spune destule. Iar pe DN1 am stat liniștit, pentru că Riese&Muller au pus și un stop cu 3 leduri, dar și o funcție de faza lungă pentru far, ce se activează printr-un buton montat elegant pe manetă de frână.
Farul Supernova de pe ebike Riese7Muller Superdelite Mountain
Farul Supernova lumina calea spre cabana Diham
La final, după 13 ore de mers și 3200m diferența de nivel, am ajuns la mașină cu 35% baterie și o autonomie de 40km. Atunci am înțeles că puteam, de fapt, să facem și urcarea de la 1400 la 2000, dacă am fi plecat mai devreme.
Concluzii
Un e-bike precum acest Superdelite Mountain te ajută să faci ture lungi pe munte, cu multă diferență de nivel. Dacă nu ai antrenament, te vor ajută să urci unde în mod normal nu ai fi putut ajunge cu o bicla normală fără să te chinui. Iar dacă ești antrenat, atunci îți pot ridica tură la cu totul al nivel, pentru că îți vor permite să urci mai ușor , să te oprești la poze și la momentele care fac ieșirea memorabilă (cum a fost pauză noastră de cafea de pe strungă ), dar și să mergi mult mai departe. Faptul că Garminul meu 830 mi-a spus că am ars 4000 de calorii și mi-a dat un training effect de 3 pentru tură înseamnă că am depus totuși destul efort. Și pot să confirm asta, pentru că de îndată ce am ajuns în mașina lui Dan, am adormit instant până la București . Rar mi se întâmplă așa ceva.
Vreau doar punctez că întreagă tură a fost gândită că să ne ajungă cele 2 baterii, deci am mers în ritm mediu. Dacă tură ar fi fost mai scurtă , cred că abuzăm mult mai des de funcțiile “turbo” și “emtb”. Ce am observat la bicicletă este că e nevoie să te dai de câteva ori pentru a înțelege exact ce înseamnă autonomia afișată pe ecran versus nivelul bateriei. Zic asta pentru că de multe ori ni se afișau autonomii destul de reduse, dar cu un nivel al bateriei destul de ridicat. Personal, cred că adevărul e undeva la mijloc, între ce indică cele două . Iar pentru a avea o afișare cât mai relevanță , ar trebui să va resetati computerul de bord înainte de fiecare tură , tocmai pentru că bicicletă să citească corect greutatea voastră , a echipamentului și a traseului pe care mergeți . Oricum, pe lângă pozele și filmele de mai sus , țineți aproape, pentru că va pregătesc și un clip mai pe larg, cu toate momentele faine din tură noastră epică în Bucegi.
Cele 2 bicle au incaput usor intr-un SUV, plus bagaje. Promit ca masina lui Dan nu a fost afectata in crearea acestui articol
