Fara Asfalt 2018 recumat de cursa

Fara Asfalt 2018 rezumat de cursa

Weekendul ce tocmai a trecut a marcat inceputul verii calendaristice, adica Ziua Copilului si inca un weekend prelungit, binevenit pentru orice iubitor de miscare. Aceasta perioada a anului m-a prins, in ultimii 3 ani, mereu venind catre 2 Mai – Vama Veche, pentru un motiv ce il impartasesc cu sute de alti pasionati de sport, de toate varstele: cel mai frumos triatlon pe care Romania il are de oferit, Fara Asfalt la Mare.

Da, descriu in cuvinte marete acest mic concurs din coltul indepartat la hartii, intr-un loc vestit mai ales pentru decadenta si petreceri. Insa tocmai acest amestec de experiente si istorie face ca Fara Asfalt sa fie atat de frumos. Aici se aduna lume care a crescut pe aceste plaje, oameni care au avut multe amintiri frumoase in noptile de vara. Iar acum, aceeasi oameni impart o alta pasiune comuna, pe langa muzica buna si distractia, adica triatlonul.

Fara Asfalt a numarat anul acesta a 9a editie, adica 9 ani de cand multi pasionati ai sportului se intalnesc pentru a se bucura de mare si de peisajele dobrogene. Iar de 2 ani incoace, avem norocul sa prindem si o zi libera, fie de Rusalii sau de 1 iunie, chiar inainte de tura. Asa a fost si acum, iar eu am profitat pe deplin pentru a savura cat mai mult soare. Joi dimineata, bagajele erau deja facute si urcate in masina, ca sa ajung mai devreme la birou. Dupa o zi in care cu greu am putut sa ma concentrez la munca, la 4juma am plecat. Am lasat cursiera acasa, am urcat mtb-ul pe masina si m-am dus sa ii iau pe 2 prieteni. Dupa realimentare si un senvis la iesirea din oras, am taiat campia insorita in drumul spre mare. La 9juma era in 2 Mai, parcati, cazati si deja pe plaja de la Micul Golf, infulecand o scrumbie proaspata, ca doar e sezonul.

Recunoasterea traseului:

A doua zi a inceput lejer. Cafea in gradina linistita de la doamna Gabriela, un castron mare de cereale si razele soarelui de dimineata. Pe plaja a fost destul de frig, pentru ca batea vantul foarte tare, asa ca am decis sa trec peste cafeaua la ibric din golf si sa plec direct in recunoastere. La 10 eram pe traseu, unde am si testat casca Shred Short Stack, despre care am vorbit aici. Este o casca de all montain, insa foarte versatila, iar greutatea redusa si ventilatia excelenta o fac sa fie usor de folosit si pe turele de XC sau chiar in oras.

Casca o puteti vedea si in magazin la Bike Nature, .

Casca Shred Short Stack

Casca Shred Short Stack

Anul trecut am trait o usoara speriatura, cand am vazut ca pe drum de la Bucuresti ploua torential, pana la iesirea din Mangalia. Insa anul acesta nici vorba de asa ceva. Seceta de 3 saptamani si cele 34 de grade de pe camp au facut traseul, si aici nu exagerez, AUTOSTRADA. Complet uscat si putin valurit, campul oferea posibilitatea de a trage tare de tot. Imi faceam deja planul de atac pentru a doua zi, acompaniat de privelistea florilor de camp. Era plin de maci si salvie.

Sectiunea de camp se termina la cativa kilometrii dupa 2 Mai, cand se intra in Hagieni. Micul sat dobrogean ascunde langa el o bijuterie in materie de XC, canionul lasat in urma de vechii munti din zona. Pe aici, oricine trece trebuie sa reduca ritmul. Este un adevarat rock garden, plin de tufisuri si ciulini, iar grija trebuie sa fie mare, pentru a evita o pana.

In canion am intalnit primii bikeri, iesiti si ei la recunoastere. Au fost foarte amabili si m-au lasat sa ii filmez in timp ce treceau prin canion.

Dupa canion urmeaza o urcare scurta si abrupta, ce ne scoate din stravechea vale si ne duce in padurea invecinata, rezervatie naturala. Este o mica portiune prin camp, pe langa un domeniu de vanatoare, ca apoi sa urmeze bijuteria traseului, coborarea prin padure, rapida, pe sleauri si cu multe pietre. Aici l-am intalnit si pe micutul asta, ce isi facea siesta de dimineata fix pe mijlocul potecii.

In padure peisajul se schimba complet, pentru ca pe o parte avem vegetatie densa dobrogeana, iar pe cealalta o mlastina ce a ramas din ce a fost acum mult timp un meandru la Marii Negre. Aici, pe vremea comunistilor s-au construit multe puncte de transformare a energiei electrice. Acestea sunt acum ruine ce apar ocazional pe langa vechiul drum asfaltat. In schimb, cabana silvicultorilor are in fiecare an cativa catelusi tineri, iar poineile de pe dealuri sunt pline de apicultori si stupi. In padure este marea urcare a traseului, inapoi pe camp. Imi faceam planul cum sa ies cu bine din urcare a doua zi, cu pulsul ok, gata de atac pe portiunea plata.

Iesirea din padure se face la dreapta si drumul urmareste conturul lacului Hagieni, pe langa manstirea cu acelasi nume. La un moment dat e o padure de pini dobrogeni, foarte frumoasa. Aproape ca te simti ca in Grecia. Se merge pe langa lac pana la primul dig, unde se trece si ajungi pe partea cealalta, de unde poti sa admiri lacul in toata splendoarea sa, dar si canionul pe unde ai trecut cu doar cativa km inainte.

La capatul lacului intotdeauna am gasit pescari, mereu putin suparati de zarva facuta de mtb-istii in cursa. In dreptul lor se urca podul pe drumul ce duce catre Limanu, iar traseul urca putin. In aceasta portiune aveam sa fiu depasit, a doua zi, de Balanescu si de Filip Grigorescu, in calea lor catre locurile 2 si 3 la open. Daca ai ajuns la pod, mai ai maxim 10km de facut, pe plat si pe un traseu foarte rapid, inapoi catre 2 Mai. Finisul traseului de bicla este tot la Micul Golf.

Odata terminata recunoasterea si fotografierea turei, am facut un dus rapid, am pus bicla in camera si am fugit in golf. Imi revenise pofta de o scrumbie. Iar dupa masa am stat la plaja si m-am delectat cu niste SUP (stand up paddling), pe placa prietenilor cu care am venit. Seara am petrecut-o la un restaurant din partea cealalta a satului, unde am mancat niste paste si am vorbit cu organizatorii.

Ziua concursului

Ca in orice zi de cursa, nu prea imi las mult loc de lenevit dimineata. La 6 eram in picioare si faceam cutia de trazitie: casca, ochelari, SPD-uri, adidasii de alergat , geluri, prosop si apa. Am mancat si am ajuns pe plaja devreme, la 8. M-am asezat la tranzitie si am pus lucrurile in ordine. Cred ca lumea radea de mine, pt ca eram in mintea mea, cu ochii inchisi si gesticulam traseul imaginar, ca sa ma asigur ca am pus totul cum trebuie. Apoi a urmat o scurta discutie cu prietenii si cu colegii de echipa de la Giant si incalzirea de inot.

Cutia de concurs, pregatita de dimineata

Cutia de concurs, pregatita de dimineata – #SKarp

A fost o placere sa ma intalnesc in zona de trazitie cu atatea fete cunoscute, toti participantii fiind foarte bucurosi de moment, dar putin emotionati de ce va urma.
La start am avut si eu ceva emotii, eram in primul val de inotatori, tinta fiind 17 minute pe 700m. Pare mult, insa curentii sunt destul de puternici in zona. In fata mea numai “stafetisti”, fosti jucatori de polo, cu 2 capete peste mine. Am decis sa ii las sa iasa primii, iar eu sa tin larg, pe langa bancul de inotatori.
9.30, start in cursa.
Am intrat in apa cred ca al 20lea, tinand mult la stanga pentru a evita grosul plutonului. Am tras tare a inceput, pentru ca dupa cateva sute de metri sa ma simt putin obosit. Asa mi se intampla mereu, asa ca am schimbat tactica, iar de la cadenta mare din start am intrat in alunecare si am inceput sa fortez din picioare. Ritmul era, probabil, mediu, pentru ca depaseam, dar eram si eu depasit. Curentii puternici tineau pamantul de pa faleza chiar langa mal, in micul golf. Catre mal era greu de vazut in apa, fiind foarte tulbure. Totusi am terminat bine, in putin sub 17 minute, al 40lea inotator.
Tranzitia 1 a fost groaie, pentru ca am si predat stafeta echipei S-Karp, din care faceam parte, ca apoi sa merg la rastelul meu. Apa calda de 21-22 grade a insemnat ca nu a trebuit sa port neopren, deci avantaj si economie de timp. Insa, la asezare in tranzitie am uitat sa imi deschid SPD-urile, astfel ca am bajbait putin sa desfac aricii si sa ii pun in picioare. Total T1 a fost 3 minute.
Am alergat pana la iesire si m-am pus pe bicla. Am bagat un gel si prima gura de iso in portiune de asfalt pana la iesirea din sat. Apoi a urmat contratimpul individual pentru a recupera pozitii. Am depasit multi stafetisti si am ajuns, cam dupa 15km, sa fiu pe locul 11. Filip si Cripian m-au depasit, astfel ca am terminat bicicleta pe 13. Not bad!
T2 a fost mai scurt, la putin peste 1 minut. M-am sters pe picioare cu prosopul si am pus Felinele. Am decis sa nu iau ciorapi, veti vedea de ce.
Am iesit in alergare pe plaja. Stiam din primul an ca daca fortez aici, mi se va taia ficatul si risc sa merg restul traseului. Nu mi-am pus ciorapi pentru ca traseul de alergare de pe faleza, din cauza curentilor puternici, era macinat iar marea il invadase pret de 500m, chiar la start si aproape de Vama Veche. Daca aveam ciorapi ar fi insemnat ca ma rodeau si riscam o basica urata. Insa Felinele si-au dovedit calitatea exceptionala. Talpa super usoara Vibram si mesh-ul exterior i-au facut foarte usori, iar apa s-a evacuat aproape instant din ei. Nu am avut de suferit, mai degraba chiar intram din cand in cand in apa pentru a imi racori picioarele.
Sunt sigur ca multi participanti au facut un mare efort de motivatie pentru a termina alergarea. Desi doar 6 km, aceasta proba este dificila, pentru ca implica o topaiala calculata pe pietrele de pe mal, alergare prin valurile care se sparg, urcarea falezei pe la Cherhanaua din Vama si apoi coborarea pe nisip instabil. Pe parcurs nu m-am simtit deloc obosit, iar dupa ce mi-am asezat pulsul, mi-am impus un ritm constant. Am fost depasit de un concurent, dar si eu am depasit unul, astfel ca mi-am mentinut pozitia, care era si planul initial.
La finish, ca si la bicla, am venit cu un avans considerabil fata de urmatorul om.
A fost placut sa pot termina cursa fara dureri mari si fara vreun moment mai dificil (dupa ce cu 2 ani inainte mi s-a taiat ficatul pe alergare, iar anul trecut am facut o pana care m-a costat locul 1 la categorie).

Timp total: 2 ore 5 minute.
Loc 13 la general si 2 la categorie, cu 10 minute mai rapid ca in 2017.
A fost de vis. 🙂

Iar la final, Vero m-a asteptat cu o bere rece si un pahar plin de gheata. Dupa ceva banane, apa, iso si portocale, berea a intrat MI-NU-NAT!

Nutritie:
Dimineata  am mancat un bol mediu de cereala, cu fructe uscate si miere, avand grija sa fie cu 3 ore inainte de start.
Inainte de inot nu am bagat nimic. 700 m e o distanta mica.
La iesirea din bicicleta am bagat un gel, iar al doilea a fost pe la km 20 de bike.
La km 30 de bike am bagat un gel cu cafeina, ca sa isi faca efect fix la intrarea pe alergare.
La pe alergare am luat un bidon de 200ml, in care am dizolvat un gel in apa, din care am baut foarte putin.
In total, a fost de ajuns sa beau doar 500ml de iso, plus cateva pahare de apa pe bike, luate de pe traseu in mare fuga.

Relaxarea dupa cursa

Dupa cursa am stat cu totii la terasa, ne-am bucurat de pastele proaspat facute si de o portie de ciorba, plus nenumarate beri cu lamaie 🙂
Pe seara am mers sa ne spalam si sa ne schimbam, ca sa participam la premiere. A fost placut sa vad prieteni vechi si noi urcand pe podium, sa vad familii unite prin sport si cluburi de juniori laudand rezultatele colegilor. Am primit si am oferit felicitari, catre toti prietenii.

A fost, precum mi-a fost dat sa traiesc in ultimii 3 ani, un concurs minunat, cu oameni frumosi si energici, cu peisaje superbe si cu acea vraja, oferita de atmosfera de la Micul Golf si Vama Veche, de Pink Floyd ascultat de dimineata si de bucuria revederii marii dupa o iarna lunga. Unde mai pui si nenumaratii maci, prezenti peste tot.


Va recomand, prieteni, ca la anul sa alegeti sa veniti aici. Este o pexperienta ce va ridica sportul la cu totul al nivel.
Multumiri organizatorilor, multumiri participantilor!
Ne vedem la anul! Pana atunci, ramaneti cu pozele 🙂
#Fara Asfalt

Relive ‘Fara Asfalt 2018’


Una dintre vacile ce pasteau pe malul lacului Hagieni

Una dintre vacile ce pasteau pe malul lacului Hagieni

Drumul de calcar dintre 2 Mai si Hagieni

Drumul de calcar dintre 2 Mai si Hagieni

Drumul de langa lacul Hagieni, catre manastire

Drumul de langa lacul Hagieni, catre manastire

Aranjarea podiumului pentru premiere

Aranjarea podiumului pentru premiere

Drumul de la lac pe langa padurea de pini

Drumul de la lac pe langa padurea de pini

Premierea Fara Asfalt 2018

Premierea Fara Asfalt 2018

Tractoarele de pe campiile din zona

Tractoarele de pe campiile din zona

Cortul S-Karp la rasarit

Cortul S-Karp la rasarit

Rezervatia naturala a lacului Hagieni

Rezervatia naturala a lacului Hagieni

Nenumaratele flori din zona

Nenumaratele flori din zona