Like & SUBSCRIBE la canalul de Youtube
Ziua 1
Urcarea pe clăpari spre Suru
Piatra Fericirii
Starea zăpezii la cabana Suru
Pisicile de la Suru
Cursul teoretic din prima seara
Concertul ad hoc din prima seară
Ziua 2
Ziua 2 a început în forță, cu un mic dejun cnsistent, cabană style, ca apoi să ne echipăm direct cu hamurile pe noi, schiurile pe rucsaci și să urcăm pe traseul zilei precedente. În zona de urcare, la intrarea în golul alpin, zăpada era deja o tablă înghețată, efect al ploii căzute de revelion + vântul rece ce nu a contenit de la începutul iernii. A fost locul ideal să exersăm deplasarea cu colțari și căderea în piolet.
Chiar dacă vântul sufla cu aproape 100kph pe creastă, vremea era relativ senină, iar peisajele erau răsplată suficientă pentru a îndura frigul. Sus, vârful Suru răzbea printre nori, jos, norii dansau peste dealurile Ardealului.
Varful Susu printre nori
Adrian Valean, în habitatul sau natural. 🙂 Master!
Una dintre tranzitii
Eu, cu Vf Suru pe fundal
Urcarea dinspre cabana Suru spre creasta Moașei
Atingerea vârfului, chiar dacă fusese un obiectiv al școlii, nu putea fi o opțiune validă, Așa că am lăsat schiurile adunate lângă un brad și am coborât într-o vale pentru a exersa deplasarea pe teren tehnic. Căldarea Surului, care cu o zi înainte parea primitoare, acum era plină de plăci de vânt instabile. Coborârea de la monumentul de pe muchia Moașei a fost pe schiuri, încet și calculat, dată fiind “sticla” care acoperea muntele.
Apusul l-am prins în poienile de deasupra cabanei, unde am încropit condiții de căutare cu trancieverele în zăpadă.
Apusul din ziua 2
Norii peste Ardeal
La întoarcerea la cabană, atmosfera era deja încinsă. Mai sosise un grup de montaniarzi, mirosul de gulaș și mămăligă la ceaun ne-au forțat să ne dezechipăm rapid și să coborâm în sala de mese. Era și ziua unuia dintre participanții la curs, astfel că am primit iar bunătățuri, de data aceasta cremșnit, stropit cu rom și diverse licori de cabană :).
Ziua 3
Ultima zi a cursului a început devreme, pentru a avea timp să și revenim la cabană, să mâncăm de prânz și apoi să coborâm pe clăpari spre mașini. Norii se adunasură peste munte și ningea consistent. Peste noapte, pe micul culoar de deasupra cabanei se depusese un strat cam de 10cm de zăpadă, destul cât să ne mai ungă suflete de schiori.
A fost ziua cea mai tehnică dintre toate, cu exerciții de deplasare în echipă, legați în coardă, cu traversări mai expuse pe colțari și mici porțiune de escaladă la colțar și piolet. De mult voiam să fac aceste exerciții, iar cel mai mult mi-a plăcut că am îvățat să lucrăm în echipă, să ne urmărim unul pe celălalt și să fim atenți la micile detalii care contează.
Deplasarea legați în coardă
My setup – Schiuri K2 Wayback 106 si rucsac Thule Upslope 35L
Pasajele mai tehnice de deplasare cu colțari
Mici secțiuni de escaladă la colțari și piolet
Coborârea legați în coardă
După coborârea pe puținul pulvăr adunat, o ciorbă rapidă la cabană, a urmat coborârea ăe poteca marcată înapoi la mașini. Deși triști că nu am putut pleca pe schiuri, poteca aceea ne-a ofețit peisaje frumoase din aâdncul pădurilor de Făgăraș, cu numeroase traversări de râuri și ocoliri de cascade în trepte. La mașini am ajuns după 2 ore, la lumina frontalelor, obosiți dar veseli, zâmbăreți și recunoscători pentru cele 3 zile minunate petrecute pe munte.
Ce început de an frumos!
Plecarea spre mașini
A treia traversare de râu, la coborâre
