Mijlocul lunii mai a marcat 2 luni de când am avut operația de ligament încrucișat și 3 luni de la nefericitul accident la schi. Toată primăvara a fost un exercițiu mental și fizic, în care am oscilat multe ore zilnic între bicicletă și mers la sală pentru recuperare și kineto. Însă toate au fost cu un scop, pentru că la 8 săptăâani de la operație, am primit acordul doctorilor pentru a mă întoarce din nou la ce îmi place cel mai mult, să fiu iar în natură.
Sâmbătă, 21 mai, cu toii ne-am ascultat picioarele, pe potecile din Brașov, într-o zi cu 46km de poteci și peste 1600m urcați, dar mai ales coborâți.
Era doar evident ca duminică să ne ascultăm inimile, iar acestea cereau să ieșim iar la explorat râurile de câmpie, acum, cât pe ogoare e încă festival de rapiță, maci, salvie, păpădii ți muțetel. Tura a fost aceeași cu cea pe care am facut-o în octombrie, în urma cu doi ani. Filmul de atunci îl șăsiți pe canalul nostru de Youtube.
Râul Crevedia, sau Neajlov, indiferent cum îl numiți, este o oază de viață din mijlocul șesurilor din sud. Până în Delta Comana te poartă prin tot ce are Bărăganul mai frumos de oferit. Râul leneș îți este călăuză prin păduri vechi de plopi, cu oi și vaci păscând printre arbori. Am văzut scene demne de romanele lui Marin Preda, unde puțtii satului încă se scăldau în apă într-o zi caldă de mai. Rău mi-a părut că nu am scos telefonul la punctul de plecare în tură, unde o bătrână țigancă căra apă din râu pentru a spăla rufele gospodariei. Era o bunică, grijulie, cu un ochi pe rufe și cu celalalt la nepoți. Am auzit-o când deja eram pe apă, “Gata, mămică, mai am putin și mergem acasă”, zise către copii.
Neajlovul te poartă și prin crânguri tinere de salcâmi, ce adăpostesc iepuri, fazani și căprioare. Într-o ieșire de cules leurdă din martie, în aceeași zonă, am surprins câteva ciute alergând, iar un iepure de câmp ne-a zbughit de sub picioare, aproape perfect camuflat.
Deși murdărit de prezența omului, râul e încă viu, plin de știuci, clean, țestoase, șerpi și broaște. Să vezi 2 berze cum se bat în aer pentru un șarpe proaspăt prins, sau cum un alt șarpe se chinuie să înghită o broască prea mare pentru gura sa, scene ca acestea sunt demne de Nat Geo. Noi însă am avut această șansă live, sucind gâturile dupa berzele ce se pierdeau sus în văzduh.
Apa e plină de plante lungi, ce onduiesc în cursul râului, de parcă plutești peste o altă lume. Și chiar așa e, cine știe ce pești își fac veacul prin brădișul lung.
Iar acolo unde râul trece prin sate, deși gunoaiele se văd uneori pe maluri, atmosfera devine rustică, am fost din nou purtați în lumea copilăriei, cu mirosurile cotețelor de găini, câinii lătrând la garduri, nedumeriți de poziția noastră nefirească pe apă, iar rațele și gâștele satului fugind din calea noastră.
În curând revenim, pentru ultimul segment, ce intră în stuful dens al deltei Comana. Rămân la parerea mea, că lunile mai și iunie transformă câmpiile din sud în locuri cu adevarat minunate, ce merită explorate.
Pentru doritorii de ieșiri pe apă v-am făcut o listă cu echipamentul necesar pentru turele de SUP.