E duminica, 23 septembrie si este, poate, prima zi din acest sezon in care chiar simt ca vara a trecut si iarna se apropie. Este putin mai racoare, inorat si parca e alt miros in aer, de vant rece. Insa, dupa o saptamana plina la birou, ma gandesc cu mare placere la weekendul ce a trecut, de la mijloc de septembrie, cand am participat la a doua mea editie de TriChallenge Mamaia. Cum v-am obisnuit pana acum, si aceasta iesire a fost o mica aventura, piperata cu de toate.
Decizia de a participa la proba olimpica de la TriChallenge a fost simplu de luat, pentru ca nu fusesem la Transfier, iar pofta de curse se acumulase la un nivel periculos 🙂 . Alex Diaconu imi tot spunea sa ma inscriu la proba de H3RO (half ironman), insa am zis sa fiu cumpatat si sa nu imi testez norocul. Tot anul m-am pregatit pentru curse scurte, iar distanta de la olimpic era fix la indemana mea. Plus ca plecam cu un tel puternic, cel de a imi imbunatati timpul si de a termina in primii 15 la GC.
Plecarea, ca multe altele inaintea ei, mai ales precum cea de la triatlon Belis (cursa despre care am scris aici), a fost stabilita pe ultima suta de metri. Miercuri seara planul era sa plec vineri dimineata, pentru a ajunge acolo la prima ora, sa imi gasesc o terasa linistita undeva pe plaja si sa lucrez de acolo. Planul de acasa nu s-a pupat cu cel din piata. Astfel, dupa cateva telefoane cu Alex si din dorinta de a nu conduce singur pana la mare, am decis ca plecam cu totii de joi seara. Alex urma sa umple masina cu tot ce era necesar pentru standul monu.ro, eu sa iau micile cutii ce nu ar fi incaput in masina lui, pe Ina si sa plecam spre mare. Cazare nu a fost greu sa gasim, ca doar era extra sezon si in mijlocul saptamanii. Am gasit un apartament in Navodari, la un pret foarte ok, la care am ajuns destul de tarziu, undeva pe la 11 noaptea. Patronul ne astepta cu cheile, ne-am cazat, am bagat toate bike-urile in camera (ceea ce a fost destul de amuzant, pentru ca erau bicla mea de cursa, a lui Diaconu, a Inei, un mtb si bicla unei prietene ce ne-a rugat sa i-o transportam pana la Mamaia). Dimineata am procurat cafea de la terasa hotelului si am stat in camera, cu sufletul la gura, uitandu-ne pe transmisia live de pe facebook de la CM de triatlon din Australia, unde Alex Ion concura si urma se stabileasca un nou record national pe distanta olimpica. Kudos, Alex Mic! 😉
Standul monu.ro
Imediat dupa am plecat spre Mamaia, am instalat standul monu.ro, iar eu m-am pus pe lucrat. Am abuzat de WIFIul terasei Sabroso, “celebra” terasa din statiune, insa nu mi-a parut rau, pentru ca am primit de la ei printre cele mai slabe servicii din cate localuri am frecventat pana acum. Pe seara am zis sa imi completez carboloading-ul cu o pizza. Cum insa, in Mamaia, platesti totul la suprapret dar primesti mancare putina si servicii de proasta calitate, am cautat pe faleza pana am gasit o mica toneta ce facea pizza pe vatra, pe loc. Asa ca m-am asezat frumos la tejghea, mi-am luat o bere fara alcool (ca doar era inaintea cursei) si am savurat pizza proaspata uitandu-ma la lumea de pe promenada. Culmea, chiar si in extrasezon, statiunea era inca plina iar multe din magazine inca deschise. Ma gandeam cu groaza la cursa ce urma, asta din perspectiva inotului. Marea fusese foarte agitata vineri, cu valuri mari, vant puternic, iar furtuna din larg impinsese la mal sute de meduze, mari, mov, cu tentacule ce usturau destul de tare. Nu se anunta tocmai inotul ideal…
Marea agitata de vineri
Am ajuns la cazare, am cazut lat, dupa ziua destul de agitata si zgomotul constant din zona de start/finish. A doua zi m-am trezit la 6:30 am. Liniste in statiune, putini oameni alergand pe promenada. Aveam nevoie de cafea, asa ca am coborat sa gasesc cel mai apropiat aparat de cafea sau terasa deschisa. Mare mi-a fost bucuria cand am fost rasplatit cu un rasarit minunat, peste o mare ce se linistise peste noapte, parca gata sa isi primeasca sportivii.
Rasaritul de sambata
Mi-am urmat tabietul: cafea, biscuiti, cereale cu lapte, banana, miere, suplimentele pre-race. Am pregatit cutia de tranzitie si mi-am vizualizat mental toata cursa, pentru a fi sigur ca nu uit ceva. Am pus totul in masina si am plecat catre start. In zona de tranzitie te intalnesti cu multa lume, multi cunoscuti, asa ca e tot timpul un prilej bun sa stai la taclale si sa mai uiti de emotiile cursei. Proba se anuntase draft legal cu cateva zile inainte (adica aveai voie sa stai la plasa la bicicleta), iar multi concurenti nu citisera vestea, astfel ca stateau pe ultima suta sa isi demonteze aerobarele de pe ghidoane. Eu am intrat, am mers la slotul 201, am pus bicla pe rastel, am asezat, in ordinea in care urma sa le iau, pantofii de bike, casca, ochelarii, apoi cei de alergare, numarul si bentita. Neoprenul l-am pus pe mine, am luat ochelarii de inot si casca, chipul si eram gata de cursa. Am avut destul timp sa intru in ritm si sa imi fac incalzirea, pentru ca inaintea mea au fost starturile la supersprint si sprint, prilej cu care am mai luat niste continut pentru facebook si am mai incurajat prieteni si coechipieri. Noua ne ere setat startul la 10.10 am.
TriChallenge Olimpic – Rezumatul de cursa:
M-am aliniat, de data aceasta, in prima linie pe plaja, undeva mai spre mijloc. Chiar daca nu avusesem un antrenament de inot toata vara, stiam ca voi iesi printre primii din apa. Insa motivul principal pentru care nu am stat la margine, ca de obicei, era ca aveam nevoie de un “plug”, de cineva in fata mea care sa ia in plin toate meduzele (eram terifiat) iar eu sa am drum liber 🙂 .
Numaratoarea inversa, 3…2…1, Start. Avanta-te, Andrei, in mare. Cu Barbosul inainte!
Startul in cursa TriChallenge Olimpic – Poza Radu Cristi
“Focile” ataca – Poza Radu Cristi
Topaiala printre valuri – Poza Radu Cristi
Groggy la iesirea din apa – Poza Radu Cristi
Iesirea din apa a fost mana cereasca. Am scapat cu doar 1 meduza luata in plin, fara urzicaturi si pe pozitia ~20. In capul meu era discul deja pus in pick-up: Scoate casca, scoate ochelarii, da jos neoprenul pana la brau, ridica tri-suit-ul si hai, da din picioare. Hai, Andrei, HAI!
Asta era in capul meu, pentru ca aveam de alergat pe plaja, prin parcarea de la Rex, peste pasarela si in zona de tranzitie. Insa era bine, eram in fata, stiam ca voi prinde al doilea pluton de bike. In pus, urma porba mea preferata, se vede si din poze.
Super relaxat pe bike, proba mea preferata – Poza Radu Cristi
Bucuros sa ma dau pe bicla mea Boma by monu.ro – Poza Radu Cristi
Cel mai multumit sunt de rezultatul de la bicicleta. 40.5km parcursi in putin peste 1 ora, undeva la 38km/h medie. Am avut noroc cu cativa baieti mai vanjosi, cu care am putut sa fac morisca si sa ne mentinem la acelasi ecart fata de plutonul fruntas. Multumesc numerele 224 si 194, daca cititi acest articol ;). Am intrat odihnit la alergat si increzator ca imi ating tinta. Insa, cum eu nu pot avea mai niciodata o cursa complet normala, am patit-o si acum. Cand sa imi strang Zoot-urile de alergare, care au quicklace, siretul de la cel drept, de la varsta, a explodat pur si simplu in mana mea. Mare noroc am avut ca a ramas o portiune de siret destul de lunga cat sa imi leg ultimele doua gauri care sa imi tina glezna. Improvizatia fiind facuta, am plecat in alergare.
Siretul de mantuiala
Din pacate, la aceasta proba nu am nicio poza. Insa va pot spune ca a fost in regula, poate prea inceata pentru gustul meu (50min pe 10km). Am gestionat-o numai din apa de la punctele de hidratare, am depasit vreo 5 concurenti si am mentinut un tempo stabil. La un moment dat am vrut o gura de cola, insa voluntarii au fost instruiti destul de prost, detaliu la care voi reveni la final. Am intins mana sa iau un pahar cu ceva ce parea cola, insa cand sa il beau imi dau seama ca era lapte de soya… Nu va pot descrie senzatia. Am scuipat tot, iar din frica de a nu da KO ficatului, nu m-am mai atins de altceva in afara de apa pana la final.
Finishul a fost minunat. Eram numai un zambet, fericit ca am dus totul la bun final. Timp, 2h 29m, noul meu PB pe distanta olimpica si prima data cand cobor sub 2 ore juma. Loc 15 la GC si 4 la categorie, avand in fata mea doua elite pe podium. Super incantat de rezultat, se vede si din poze. 🙂
Super incatat de finish – Poza Radu Cristi
Despre asta e vorba, bucuria de iti depasi limitele – Poza Radu Cristi
Relive ‘TriChallenge Mamaia Olimpic – 15 GC, 4 categ’
Plan de nutritie
La aceasta cursa am decis sa incerc ceva nou si sa urmez sfatul lui Diaconu. Nu am mai luat geluri cu mine pe traseu, ci le-am impartit in felul urmator:
– 2 geluri Isostar cu 15 min inainte de cursa, ca sa am energia necesara pentru inot
– grosul de calorii le-am luat pe bike: 3 geluri Isostar dizolvate intr-un bidon de 600ml, impreuna cu o lingurita de Chimpanzee; iar in al doilea bidon de 700ml am pus arma secreta: 1 gel Isostar si 1 gel Double Espresso de la Sys. Planul era sa le iau pe toate pe perioada biclei, pentru a nu incarca prea tare ficatul si pentru a ma hidrata in acelasi timp
– pe alergare am decis ca voi duce totul cu apa si cola
Dupa cursa, seara am petrecut-o cu gasca pe plaja. Ne-am luat fiecare cate o pizza, din acelasi loc, dar le-am mancat pe plaja, pe sezlonguri, la lumina telefoanelor, chiar langa noul dig din Mamaia. Ne-am culcat devreme, eu fiind rupt dupa cursa, iar Alex avand nevoie de timp sa isi pregateasca cursa de H3RO de duminica.
H3RO Challenge
Rasaritul de duminica
Traseul de bike de la H3RO
Duminica am alergat pe tot traseul, pentru a il ajuta pe Alex cat de mult am putut. La bike am stat sa ii dau ecartul fata de Vigariu, iar la alergare am fost la punctele de hidratare. Voluntarii, ca si cu o zi inainte, u fost putin depasiti de situatie si cam luati pe nepregatite… situatia fiind chiar jenanta, as putea spune. Cu secunde inainte de sosirea primilor alergatori, nu aveau apa turnata in pahare, nici cola, iar pe masa aveau multa mancare si, din nou, acelasi lapte de soya. Insa, impreuna cu Ioana Molnar, am facut instructie cu ei. Am decis sa ne implicam cat de bine am stiut noi si fiecare ne-am luat cate un punct de hidratare si dupa 10 minute era totul organizat. Nu am auzit ca vreun alergator sa se fi plans. Situatia punctelor de hidratare ste un aspect pe care l-am discutat cu organizatorii, duminica, iar acestia au spus ca vor avea grija sa nu mai existe o astfel de situatie la anul.
Nu am stat pana la ultimul alergator, pentru ca am mers in fata sa il vad pe prietenul meu, Alex, cum castiga si devine noul Campion National la Distanta de Half. Cursa a fost incredibil de spectaculoasa. La inot inca nu era nimic stabilit, primii 4 iesind aproape in acelasi timp din apa. La bike, forta lui Mihai Vigariu s-a vazut, el punand, incet dar sigur, cate putin intre ele si Diaconu la fiecare tura. La finalul probei, avea un avans de peste 5 minute.
Alex Diaconu in actiunea
Alex pe noua sa bicla
Insa efortul s-a vazut clar la alergare, cand puterile l-au lasat aproape de final. Pana la tura a 6a de alergare, Alex recupera cate 15-20 secunde pe tura, insa pe la tura 6 Mihai a avut un moment de cadere, de care Alex a profitat din plin, depansindu-l si terminand cursa pe locul 1.
Podiumul de la H3RO
La final va mai las cu cateva poze din mica vacanta la mare, la mijloc de septembrie. Pozele de mai jos arata una din cele multe fatete ale statiunii Mamaia: comunism spoit, reinventat, pus langa cladiri uitate parca in timp, acum 20-30 de ani. Pe cat de frumos a fost Triathlon Challenge 2018, pe atat de neplacuta a fost experienta “bijuteriei” litoralului romanesc: servicii ce lasa de dorit, mancare putina, totul la suprapret, urbanistica zero. Insa in septembrie zona este goala, plina de turisti mai “la locul lor”, nostalgici ai statiunii din anii 80-90, cand parca era totul mai civilizat, mai putin ingramadit si mai calm. E un amestec de sentimente aici, asta e clar. Dar parca tocmai acest lucru ma atrage la mare in aceasta perioada a anului.
Cam asa am terminat sezonul de triatloane din 2018, cu un festival de rasarituri, apusuri, sport, mancare si voie buna. Ne auzim in curand, prieteni.
#BikePoint
Bicle si contraste 🙂
Apusul peste TriChallenge
Triperspective
Fosta resedinta regala din Mamaia
Apusul peste Siutghiol
Contrastele din Mamaia
