Haideți cu noi în turele noastre ghidate de freeride (pentru cei mai experimentați) sau inițiere în schi de tură.
E început de iarnă, început de sezon alb, iar munțomanii adevărați știu că e fix perioada în care te mănâncă tălpile și palmele după o ieșire la munte, mai ales o ieșire de schi de tură. Astfel, a fost parcă mâna cerească că a două săptămâna a lunii decembrie să ne bicuvanteze cu 3 zile de ninsoare consistentă pe platoul bucegi.
După o zi de sâmbătă pe care am petrecut-o cu familia, făcând stocul de cârnați de casă pentru toată iarnă, duminică, 15 decembrie, am strâns o gașcă frumoasă (Andrei, Dinu, Răzvan și Dan), am pus focile în mașină și ne-am făcut drum spre Bucegi. Am urcat cu mașină până la cota 1400, iar spre norocul nostru vântul tocmai ce se domolea când noi am ajuns. De dimineață bătea cu 75kph. Am evitat elegant imensă coadă de la gondola și cu doar 15 lei am urcat cu vechea cabina până la cota 2000. De acolo a început distracția, pe ruta: vârful Furnică – Piatră Arsă – jnepenisul acoperit de zăpadă – Babele – Salvamont Bușteni.
Am fi vrut să ajungem chiar la Omu, dar pentru că am avut unele probleme tehnice, iar vântul pe platou cred că era undeva la 60kph, am decis să facem popas la cabana salvamont de lângă Babele. Băieții ne-au primit și ne-au întins o masă în hol. Foarte cald și plăcut acolo, am ramas impresionat de structura foarte bine pusa la punct. Am stat și ne am uitat pe geam, am halit tot ce aveam la noi, am împărțit o cola, o bere și niște ceai, iar apoi am pornit înapoi. Ce a urmat a fost o coborâre epică, pe powder proaspăt, în ceea ce fotografii numesc “the golden hour”.
Am ajuns înapoi la Furnica fix la apus, de unde am putut să admirăm lungul șarpe roșu de pe DN1, format din toate mașinile blocate în trafic în drumul lor înapoi spre București. De la Furnica am traversat Carpul și am intrat pe Drumul de Vara, pe care l-am coborât pe schiuri, la frontală.
Dacă ajungeam în parcare cu câteva minute mai devreme, dădeam nas în nas cu o ursoaica cu 2 pui, ce tocmai vizitase tomberoanele din zona. Zăpadă era plină de urme de urs, iar aerul mirosea puternic a animal sălbatic.
La final, că să evităm traficul, am poposit la un restaurant, unde am dat iama în niște ciorbe de fasole, cât să ne țină să nu adormim până la București.
Restul….păi restul e în video. Enjoy!
