Like & SUBSCRIBE la canalul de Youtube
Iarna aceasta a fost o răsplată pentru mine, în sensul că mi-a oferit un sezon în munți cum de mulți ani nu am mai prins. Nici nu știam, în primăvară lui 2020, că acele două luni petrecute în casă se vor întoarce înzecit, un an mai târziu, în multe ore și km nenumărați petrecuți pe coclauri. Dacă ați urmărit blogul si canalul de youtube, cred ca ați văzut că am fost de multe ori la Vânturiș, pe văile din Ciucaș, sau in Bucegi sub Vf Obârșia.
Însă toate aceste ieșiri, până de curând, le-am temperat cât de mult am putut, tocmai pentru că nu voiam să merg în zone foarte expuse, să mă pun pe mine sau pe prietenii de tură în vreun pericol. Iarna , așa cum bine știm , muntele îți poate oferi destule suprize neplăcute, mai ales dacă ești neinițiat în domeniu.
Cu acestea în gând , la începutul lunii ianuarie i-am scris cu multă speranță lui Adrian Vălean, una dintre legendele vii ale alpinismului și schi-alpinismului românesc, să mă primească la unul dintre cursurile sale. Pentru cei care nu au auzit de Adrian, el a înființat Avalanșe în Carpați și Mountain Academy. Primul proiect încearcă să crească și să devină un hub de informații pentru avalanșele ce au loc în munții noștri, mai ales în zona Făgăraș – Bâlea. Iar Mountain Academy este gândit să treacă orice doritor al aventurilor pe munte de la un nivel de informații de bază la un stadiu avansat, care să le permită cursanților să iasă pe munte și să fie capabili să evalueze traseele alese și riscurile pe care acestea le prezintă.
Revenind, am avut noroc să aflu că un loc s-a eliberat la cursul lui Adi, la mijlocul lui Ianuarie, la Bâlea. Cursul presupunea prezentarea tehnicilor de schi off piste , “citirea” zăpezii , a condițiilor meteo și a terenului pe care aș vrea să “mă dau”. Ce a urmat au fost 3 zile exeptionale în zona Bâlea:
Ziua 1 a adus un răsărit incredibil la apropierea dinspre Cârtisoara, însă și un vânt teribil, cu soare. Iar pentru că l-am răzbit, mi-a oferit cele mai bune oportunități de poze din (cred) toate turele de munte de anul asta.
Ucarea dinspre Valea Domanei, ziua
Ucarea dinspre Valea Domanei, ziua 1
Ziua 2 a fost un amestec de vânt, vizibilitate foarte scăzută, dar și ocazia de a face exerciții de căutare în avalanșă, de a face așa -numitele “profile de zăpadă” (prin care ne putem da seama, orientativ, de riscul de avalanșă pe zonele unde ne dăm).
Rasaritul zilei 2, de la Cabana Paltinu
Gasca de oameni faini care au participat la curs
Ziua 3 a fost, aș putea spune, răsplata pe care am primit-o pentru că am îndurat vântul din primele două zile. Deși prognoza pentru weekend era de cod roșu de vânt, cumva, duminică, vântul s-a domolit destul cât să putem ieși pe munte, cerul s-a mai înseninat , iar noi ne-am putut bucură de cei 20cm de pudră proaspătă care căzuse peste noapte. Pentru cei ce vor să treacă peste toate celelalte momente și să vadă numai coborârile, vă recomand să dați skip la video până la minutul 9:30s.
Privelistea dinspre Caldarea Pietroasele
Adi, deschizand drumul pe una dintre urcarile din ziua 3
Această ultima zi a avut de toate, coborâri pe vâlcele, unde pudra era imaculată și o urcare destul de extremă înapoi spre Șaua Doamnei. Iar pentru că la stația de cabină ce coboară de la Bâlea era plin ochi, câțiva dintre cei care am fost la curs am decis să terminăm weekendul coborând valea Balei și Transfăgărășanul pe schiuri, la frontală , până mașinile lăsate la parcarea de la Cabană Bâlea Cascadă .
Filmul de mai jos nu a surprins chiar toate momentele celor 3 zile, mai ales pentru că am vrut să fiu atent la informațiile din timpul testelor de zăpadă . Însă cred că e de ajuns să va impulsioneze și pe voi să va înscrieți la un astfel de curs. Și nu uitați să dați subscribe la canalul de Youtube și LIKE paginii de Facebook. Mă ajută enorm să pot continuă aceste mici aventuri pe care vi le tot povestesc.
