Exista acele locuri de care ne indragostim, pur si simplu, la prima vizita, ramanem captivati de frumusetea si, de multe ori, de simplitatea lor, iar farmecul pe care acestea il poseda ramane cu noi, mult timp dupa ce ne-am despartit. Asa sentiment mi-a fost dat sa traiesc si in weekendul trecut, de mijloc de iunie, intr-o mica padure de pini, pe faleza salbatica ce vegheaza peste Marea Neagra, la 10km sud de Vama Veche. De data aceasta fara bicicleta, doar cu voie buna si dorinta de relaxare.
Nu planuiam sa ajung acolo, joi seara nici nu aveam habar ce imi va pregati sfarsitul de saptamana. la birou in oras munca se derula ca de obicei, in ritmul ei monoton, dar in care, in mod ciudat, facea ca zilele parca sa zboare. Stiti cum e, in fiecare vineri te gandesti “cum naiba a trecut iar inca o saptamana?”. Stiam ca voi merge la o zi de nastere, undeva in satele din nordul capitalei. Atat. Insa, o schimbare de planuri de 180 de grade m-a vazut in imposibilitatea de a mai lua parte la petrecere. Parca in acelasi timp, o prietena a simtit ca voi sta probabil prin oras, murind de cald intre 2 antrenamente, asa ca mi-a facut o oferta de nerefuzat: un weekend la mare, intr-un loc nou. Ei, iata cum Andrei, vineri seara, la ora 8, alerga prin casa sa isi puna cateva lucruri intr-un rucsac, pregatit sa o rupa spre autostrada. Nu e ca si cum aveam un geamantan de luat. Cortul si toate cele necesare pentru camping sunt tot timpul in masina, vara. In rucsac trebuia doar sa am grija sa pun tot ce imi trebuie si pentru un scurt antrenament de inot si 2 alergari pe acolo. Deci, ghiozdan facut, bagat in masina, lasat mancare si apa la pisica si plecat sa o iau pe Cristina.
Asta da aventura, sa mergi, vineri seara la ora 8, de la Pantelimon pana in Militari. A fost epic. Am pierdut, evident, vreo 2 ore, cu tot cu alimentat si cumparaturi pentru mancare. Asa ca, la 10juma eram, in sfarsit, la iesirea spre autostrada. Insa, atunci cand te trezesti la zilnic la 5am, ca sa iti faci antrenamentul de triatlon, corpul parca nu prea te lasa sa mai dai randament dupa ora 10-11pm. Uitandu-se la mine, tovarasa de drum imi zice ca ar fi mai bine sa dormim si sa plecam a doua zi. Doamne, ce relaxare ma cuprinsese. Am mers acasa, am dormit, iar a doua zi la 5 eram in picioare si la 6 deja pe autostrada. Soseaua eragoala, lanurile de grau si floarea soarelui se intaindeau in racoarea diminetii, iar noi doi eram odihniti si veseli. Iar rasaritul…mai bine il vedeti si voi mai jos.
Dupa un drum usor si gol, la 9juma eram la Camping Municipal Ezerets, unde ne-am gasit colocatarii de camping dormind dusi, culcati fiind la aceeasi ora la care ne-am trezit noi. Nu mai fusesem acolo, eram captivat. Un bar uitat de lume, pe o faleza ce privea intinderea marii. Langa el, o padure de pini, plantata probabil pe vremea lui Zhivkov, flancata de un lan de floarea soarelui. Printre ramurile uscate patrundeau, usor, razele soarelui de dimineata. Marea era lina, turcoaz si cristalina. Primul lucru pe care l-am facut a fost o baie in apa de 23 de grade.
Vecinii s-au trezit si ei, probabil sculati de zgomotul si voia buna cu care am venit. Au bomdanit putin, insa nu s-au plans. Primusurile s-au aprins repede, iar cafeaua i-a dezmortit. Dupa un inot de 40 de minute, eu am revenit la mal. Restul zilei l-am petrecut osciland intre bai in marea calda si un joc nou, ciudat, dar foarte captivant, denumit Spikeball.
Pranzul tarziu l-am luat la terasa de la Shabla, aflata la doar 3km mai la sud de camping. Micul restaurant este o combinatie intre o taverna veche greceasca si restaurantele comuniste de pe vremuri. Insa curat, iar in comparatie cu bomba denumita Cherhanaua Vama Veche, este imaculata. De mancare nici nu mai zic, nu se compara cu nimic de pe litoralul nostru, iar preturile sunt cam la jumatate – doua treimi. Am gustat scrumbii, midii, rapane si multe salate, ca doar suntem in patria legumelor. Am facut si un timelaps cu plaja de acolo, destul de lata, foarte goala si punctata ici colo cu bunkare ce se degradeaza incet. Vantul batea puternic, perfect pentru cativa surferi din zona.
Intre camping si Shabla este lacul Ezerets, o saratura mlastinoasa, plina de stuf, ce formeaza pe timp de vara un rai pentru pasarile din zona: cormorani, lebede, rate, etc. Tin minte ca vedeam tot timpul cormoranii zburand la linia apei, cand eram in Vama si ma gandeam de unde oare vin ei. Exista si o balta namoloasa, cu proprietati asemanatoare cu cele din Techirghiol.
Spre seara vremea nu a mai tinut cu noi, iar pret de 1 ora am suportat un vant puternic si am vazut cum o furtuna puternica se apropia de noi. Luasem in calcul chiar sa dormim in masini. Insa fix cand sa ajunga deasupra noastra, furtuna a cotit, noi am fost stropiti de cateva picaturi mari, ca apoi sa mearga mai departe. Noaptea a fost senina, plina de stele, cum era Vama Veche pe vremuri. Am facut un foc de tabara pe plaja, din multele lemne cazute prin padure, la care am pregatit niste carnita, cartofi si legume. Totul uns bine cu vin. Vis!
A doua zi, simplu, a fost “pe repeat”, cu o singura diferenta, am mers si pana la Tyulenovo, sa admiram stancile si sa ne planuim urmatorul weekend de snorkeling, sarituri si plimbat cu bicicleta. Va las, ca de obicei, cu pozele si cu promisiunea ca revin si cu o poveste despre bicicleala de acolo, atunci cand voi reveni. Drumurile pustii din Bulgaria sunt ideale pentru o tura de cursiera.
Nu uitati sa ne dati un like la pagina de facebook, TheBikePoint.Ro. Un share ar fi foarte apreciat.