E sambata dimineata si ma pregatesc, incet incet, sa plec catre Delta Vacaresti la Bucuresti MTB. Este inca un weekend superb de toamna, cu soare si cer senin, cu vreme perfecta de iesit si hoinarit. Exact asa a fost si weekendul trecut, cand am facut a doua vizita din acesta toamna la Brasov.
Venisem dupa o saptamana destula de plina la birou, iar nevoia de a pleca din oras se acumulase la un nivel destul de periculos. Fara ezitare, joi pe la pranz am cerut o zi de concediu pentru a doua zi (ca deh, cand te apuca dorul de duca te mananca si palmele si talpile si te scarpini cum apuci). Am avut noroc, ziua a fost aprobata, asa ca am dat fuga acasa la final de program, ca sa ma pregatesc. Cu bagajul facut, am decis impreuna cu Alex Diaconu si Ioana Molnar sa plecam de joi seara. Planul nostru initial era de a merge de vineri, insa eu si Alex nu voiam sub nicio forma sa ratam o tura faina vineri dimineata. Am ajuns destul de tarziu, pentru ca din oras am plecat pe la 9pm. Insa nu a mai contat, eram la munte.
Vineri – tura “usoara” de bicla
Vineri i-am tot repetat lui Diaconu ca nu trebuie sa rupem iar pinioanele si lanturile pe toate catararile de langa Brasov. Eu aveam, sambata si duminica, 2 curse la Festival Sport Montan Sacele: proba de MTB si cea de trail run de 15km. Alex a zis, “Da frate, nimic iesit din comun, mergem sa ne dam pe drumurile de langa zoo.” Eu nu stiam acele drumuri, si l-am crezut….Greseala!
Intr-adevar, poteca este superba, pe un drum de exploatare de pietris, ce onduieste pe versantul dealurilor, paralel cu DN1. Insa, pe 50km tot am avut destul de urcat, iar cand lasi “2 copii” impreuna pe bike, inevitabil incep sa se intreaca. Asa ca am ajuns acasa destul de “afectat”, poate putin cam mult pentru cursa de a doua zi. Insa, totul a meritat, pentru ca peisajele sunt peste orice descriere pe care o pot face eu. Ne-am oprit, am admirat culorile si am tras si cateva filme slow-mo, cu covorul de frunze pe care il rascoleam la fiecare trecere. Traseul turei il gasiti aici.
Tura nu a fost lipsita de patanii, evident. La intoarcere am gasit noi o bifurcatie si un drum pe care Alex nu il stia. “Pai hai pe el, atunci” am zis noi. A fost frumos, printre frunze cazatoare, pe langa o stana cu niste caini pasnici si o exploatare de lemne de foc. Iar apoi drumul tot urca, incet, pret de 4 km. La capat era o infundatura, cu o poteca ingusta urcand in stanga. Langa era o cabana pe picioroange, tip “tree house”, loc de observatie de animale. Mirosea apasator, puternic, a hoit..ceva nu parea in regula.
Alex: Bai Brebule, aici miroase rau de tot a hoit, o fi murit un caine undeva pe aici.
Andrei: Da, e un hoit aici…. E peste tot sub picioarele noastre…zic eu…
Pe jos era plin de copite, siri de spinare si tot felul de oase. Scenariu parca scos din filmele de groaza ieftine. Era loc de observatie/vanatoare de ursi, unde ii ademeneau cu mancare. Nu pot sa va descriu viteza cu care am luat-o inapoi la vale, pana la civilizatie :)))
Seara am iesit in oras, ne-am bucurat de niste burgeri absolut deliciosi, cu chipsuri de cartofi, la Gratar Urban in centrul vechi al Brasovului. Am uns totul cu o bere nefiltrata si apoi am mers acasa sa ne odihnim.
Sambata – Cursa de MTB
A doua zi parca a venit prea repede. La 6 a sunat ceasul, afara era inca bezna, iar noi ne-am facut rutina fiecaruia de dinainte de cursa. La 7juma am plecat din oras catre Sacele, pentru a ne lua kiturile de concurs pentru proba de MTB de la Festival Sport Montan Sacele. Sambata aveam startul de la zona de parapanta din localitate. Urmau sa fie 2 probe in paralel, cea de MTB si cea de parapanta cu aterizare la punct fix. Ne-am luat kiturile si am inceput sa ne incalzim. Proba de bike fiind introdusa anul acesta pentru prima oara, nu avea parea multi participanti, poate undeva in jurul a 70. Oricum, numai “muntomani”, oameni indragostiti de munte si de sport. Am salutat prietenii, am pus numarul pe bike si am iesit la incalzire pe strazile din jur. Startul a fost la 9am, cu o bucla de 1-2km prin Sacele, ca apoi sa luam pieptis muntele. Ce sa zic…m-am dat si eu zmeu, am iesit din bucla cu un avans de vreo 50m, care insa a tinut pana la prima urcare grea. Atunci au venit din spate toti baietii din Brasov, care se antreneaza pe pantele alea aproape zilnic.
Bine, “urcare mai grea” e un termen foarte relativ. Cursa a avut doar 20km, insa cu 1000m diferenta pozitiva de nivel. Adica a fost crunt. Zonele mai usoare erau echivalentul zonelor mai grele din multe alte curse la care am fost :)) Din tot traseul, cred ca 4-5km au fost de push bike. Efectiv nu mai puteam, mai ales ca unele portiuni aveau un gradient imposibil, sau erau poteci tehnice pline de stanci, in urcare. Pe putinele portiuni de coborare sau de plat reuseam sa recuperez putin, insa niciodata suficient pentru a ii prinde pe cei din fata. Am tras cate de tare am putut si, pentru prima data in foarte mult timp, am ajuns la fundul buteliei. Pe ultima urcare efectiv nu am mai putut nici sa imi ridic pulsul, eram sleit.
Dar, ma stiti doar, no pain – no gain, no pain – no fun! A meritat fiecare secunda. Traseul (pe care il gasiti aici ) ne-a dus pana la cabana Sava (cea noua), unde era finish-ul. Am facut ravagii in platourile de cascaval, masline, covrigei si dulciuri. Apoi am dardait serios pe coborarea inapoi la start. Pe coborare m-am intalnit cu Diaconu, care isi gasise un loc ferit de vant, pe o pajiste si facea poze concurentilor, assezat comod pe o punga mai mare. La final de zi pot spune ca am ajuns pe locul 14 la general. C’est la vie!
Acasa am golit iar frigiderul, ne-am bucurat de sucul minunat de mere facut de parintii lui Alex si am adormit instant. Ma gandeam terifiat la alergarea de a doua zi, asta in conditiile in care simteam ca tura de 20km fusese printre cele mai grele curse la care am participat vreodata.
Duminica – Bunloc Trail Run
Duminica eram inscris la Bunloc Trail Run, una din cele 3 probe din acea zi de la festival. Consta in 15km de alergare, cu diferenta de nivel de 700m. Mare parte din proba era pe traseul de mtb de cu o zi inainte. Plecarea a fost din centrul localitatii, de langa casa de cultura. De data aceasta participantii au fost mult mai numerosi. Eram o masa destul de mare de oameni, unii la cursa populara, altii la proba de 30km si altii la 15km. Nu stiu cum se simteau ceilalti, insa eu eram cu nivelul de energie minimal. Tura cu Alex si cursa de sambata imi lasasera picioarele ca de guma. Ma durea TOT!
Am plecat incet, spre mijlocul-capatul plutonului, cu un ritm timid de 5min/km. Stiam ca vine panta in curand si trebuia sa imi incalzesc din nou picioarele pana atunci. Aceeasi panta care m-a dovedit cu o zi inainte. Oricum, a fost mult mai bine ca la push-bike. Am mers constant pana sus la cabana, unde am bagat un gel, niste isotonic si cateva jeleuri. ZAHAR!
Am urcat ultima portiune de partie, pana aproape de telescaun. Stiam profilul altimetric si tineam minte ca e cea mai grea urcare. Pe plat am putut sa misc iar picioarele mai repede si sa incep sa alerg. A venit repede si prima coborare. O curba de nivel, in usoara coborare, pe contrapanta si cu pamant putin umed. Aderenta era perfecta, asa ca am accelerat si am recuperat repede cateva pozitii. A urmat apoi un zig-zag, sus-jos, o serie de urcari si coborari mai scurte, care ne-au purtat prin padurea deasa, golul de pe creasta si apoi pe coborarea lunga inapoi spre Sacele. Pe urcari ridicam privirea din pamant ca sa admir peisajele, pe coborari acceleram, topaind pe pietre si radacini. Tot pe coborare am prins-o si pe Ioana Molnar din urma, cu care am continuat ultii 6-7 km din cursa. Ea tinea ritmul pe urcare, eu faceam pe iepurele pe coborare.
Imi pare rau ca nu am avut GoPro-ul cu mine, pentru ca a fost o coborare pe o creasta impadurita, o muchie de fapt, prin padure. Alergam aproape vertical, pe lungul ei, cu o cadere de cativa metri pe ambele parti. A ajutat la cresterea pulsului, in mod cert.
La final, am scos un timp decent si am venit undeva in primii 20, parca. Odihnit cred ca as fi facut o figura mult mai buna. Nu am alergat pentru podium, ci pentru a ma testa. A fost prima proba din multe ce vor urma, care trebuie sa ma pregateasca pentru un ultra-half-ironman off-road la anul in Bulgaria (spuneti repede de 3 ori “ultra-half-ironman-off-road” 🙂 ).
La finalul celor 3 zile pot spune ca am fost foarte fericit. Am bifat un weekend plin, insorit, cu peisaje exceptionale de octombrie si cateva trasee noi. Voi reveni pe ele, cu siguranta. Va recomand sa bifati si cursa la anul, sau macar sa iesiti la o drumetie prin zona, cat mai avem vremea asta minunata. Pozele de mai jos sigur va vor convinge.