Anul acesta am avut una dintre cele mai faine perioade ale sarbatorilor de iarna, in care inspiratia de moment ne-a dus in locuri misto si ne-a rasplatit cu sporturile noastre preferate, ski si split. Si vremea a tinut cu noi, pentru ca a fost primul Craciun cu zapada in destul de multi ani.
In zilele de inainte de Craciun am decis sa mergem sa vizitam familiile, sa ne vedem bunicii si parintii, sa le uram sarbatori fericite si sa inchinam cateva sarmale. Intre vizite, stateam acasa cu ochii pe prognoza si pe social media. La munte ningea bine de tot, era powder cum nimeni nu s-ar fi asteptat. Insa ceva imi spunea ca inca nu e momentul sa iau schiurile si sa plec. Era POW, dar parca nu era suficient. Prietenii imi spuneau ca s-au dat la Poiana, dar toti mentionau ca au plecat acasa cu schiurile ciupite de “rechinii” de inceput de sezon. Am decis sa asteptam, sa lasam zapada sa se aseze si sa vina un pic de caldura peste ea, ca sa o mai indese. Pariul a mers, pentru ca incepand cu ziua Craciunului, au fost 4 zile spectaculoase, cu schi in conditii perfecte, timp in care am cautat linii noi pentru tabara din februarie, Sureanu Freeride Camp 2024.
Aproape toate pozele din acest articol au fost realizate de catre Cristina Ion si Adrian Crapciu (Zăpădoc)
Ziua 1: Transalpina Ski & Mini Sibiu City Break
Prima zi din Christmas Ski Trip am inceput-o devreme, la 4am. Masina deja o incarcasem de cu o seara inainte, iar cu mult inainte sa rasara soarele peste ziua de Craciun, noi eram deja pe A1, in drum spre lacul Vidra si partia de ski de acolo. Era cald, din nou nedorit de cald, se simtea mai degraba ca un Paste in Aprilie. Iar temperaturile nu voiau sa coboare sub 0 grade nici macar in munti, pe trecatoarea dintre Voineasa si Vidra. Iar vantul batea pe culmi, semn ca venea un alt front de aer cald, insa dansul norilor pe cer ne-a oferit un rasarit frumos, undeva adanc pe vaile muntilor Latoritei, in drumul nostru spre partie.
Rasaritul peste munti, in drumul spre Transalpina – Vidra
La baza partiei erau 4c, iar sus putin sub inghet. Vantul batea la limita functionarii instalatiei, jos oferind un peisaj clar asupra lacului, iar pe varf acoperind totul cu rafale de nori si burnita. Nu tocmai conditii ideale, dar partia batuta excelent cu o seara inainte aduna peste 40cm de zapada tare, care la temperatura ridicata se transforma in slush perfect, ca de primavara. Era o zapada jucausa si permisiva, iar cei maxim 20 de oameni de pe partie ne-au lasat sa ne bucuram de propriul nostru “resort” si sa ne dam pana nu ne-au mai tinut picioarele.
Partia a fost aproape numai a noastra. Si desi vantul batea cu putere sus, la altitudine joasa, vizibilitatea era perfecta.
Our setup for the day: K2 Mindbender 90c si Korua Tranny Finder
La intoarcere, norii inca faceau spectacolul deasupra culmilor. Noua ne era foame, iar sarmalele de la mama, pe care le-am luat cu noi, au nimerit la fix. Ne-am oprit pe marginea drumului, am scos oala de camping si primusul si am incalzit mancarea. A fost cea mai neortodoxa masa de sarmale de Craciun pe care am avut-o. Acolo, pe marginea drumului, intr-o vale intre Vidra si Voineasa. Dar a fost delicios.
Apusul peste crestele dealurilor de la Malaia, in timp ce noi incalzeam sarmalele
Pregatind primusul si vesela pentru road-side Xmas sarmale
Finalul zilei ne-a prins la Sibiu, unde am vizitat centrul vechi, celebrul targ de Craciun si ne-am intalnit cu prieteni din zona, la o bere sau vin fiert. Seara, obositi dupa un start foarte devreme, o zi plina pe partii si o plimbare lunga prin oras, am tras duba in Dumbrava Sibiului si ne-am culcat.
Piata Mica din Sibiu, de Craciun
Petrecerea de Craciun din Palatul Brukenthal
Ziua 2: Sureanu Snow Sanctuary
Like & SUBSCRIBE la canalul de Youtube
Partiile au fost in conditii perfecte in toate zielele cat am fost la Sureanu
Partiile au fost de vis, batute perfect, cap coada, inghetate dimineata, dar odata ce a trecut soarele peste ele s-au inmuiat si au devenit jucause. Spre finalul zilei am intrat si pe tabla dura din off piste, care insa fusese sculpatata impecabil de vant si soare, transformand-o intr-o partie de carving excelenta. In cele 3 ore cat le-am petrecut pe partie am facut vreo 15 coborari si ne-am bucurat de fiecare minut pe zapada.
Pe off piste era tabla tare, dar tot iti permita sa “musti” putin cu canturile
Iar lumina si praful lasat de canturi ne-a ajutat sa scoatem niste poze tare faine
In departare se vedea “ghetarul” de sub Parangul Mare
Ziua 3: Ski & Splitboard pe liniile abrupte ale masivului Sureanu
Ziua 3 am dedicat-o exclusiv turei. Partiile erau in continuare perfecta, insa pantele abrupte ale masivului ne chemau deja, de cu o zi inainte. Am decis sa fim curajosi si sa abordam valcelele nordice, in speranta unor poze si linii memorabile. Insa muntele si vremea aveau alta idee. Caldura soarelui, urmata de inghetul nocturn, au transformat orice panta in patinoare ce sticleau intens in lumina zilei. Urcatul era imposibil pe schiuri, coboratul devenea o provocare.
Radu, urcand la hardboot spre varf. Tribal il astepta putin mai sus
Ingrid s-a bucurat de coltarii primiti la masina
Chiar si cu canturile proaspat ascutite, tot era greu sa pastrezi controlul deplin
Nice stance, by Adrian Crapciu
Radu, cu stilul sau agresiv, s-a descurcat bine pe patinoar
Am schimbat planul, iar catre pranz ne-am am urmat soarele. Muntele ne-a rasplatit rabdarea si darzenia, cu un slush autentic, ca de primavara (a doua zapada in topul meu, dupa POW). Unghiurile erau abrupte, perfecte, coborarile lungi, virajele largi si in viteza. Totul se asternuse pentru a ne oferi o zi plina, o aventura ce incepuse dificil, pe zapada neprimitoare, ce avea sa se termine sub soarele intens, ce ne bronza fetele si ne bucura simturile.
Dupa ce am trecut pe versantul opus, in soare, am dat de cel mai fain slush de primavara
Follow cam cu Adi, pentru niste Insta content
Un cadru care imi place foarte mult, pe o zapada super jucausa si iertatoare
Cristina, in putinele momente in fata camerei
Racheta radu
Viziunea unica a lui Adrian Crapciu
Poza zilei. Multumesc Adrian Crapciu (Zăpădoc)
Ziua 4: New terrain unlocked
Cu o seara inainte, fericiti dupa o zi plina si o masa senzationala pregatita de gazdele de la Pensiunea Irina, planificam ultima zi din sejur. Adrian voia sa plece spre casa, insa prognoza a fost cea care l-a facut sa se razgandeasca in ultima clipa. A doua zi urma sa fie trasa la indigo cu precedenta. Stiam ca versantul sudic ne va oferi iar slush jucaus, iar in mintea mea a revenit un plan din sezonul precedent, din tabara de schi, anume sa mergem sa exploram vaile indepartate la masivului, locuri noi, unde nu ne mai dadusem niciodata.
Am plecat mai tarziu, avand deja experienta zilei precedente. Stiam ca zapada se va desmorti tocmai dupa pranz. Dupa 1 ora de foca, am ajuns in capatul indepartat la masivului. Azi, vantul batea intens dinspre vest. Oriunde atingea zapada, pastra acea crusta neiertatoare. Era clar ca va trebui sa cautam zonele ferite, ce primeau soarele perpendicular pe ele. Insa nu puteam merge oriunde, zapada proaspata si grea incepea sa cedeze sub caldura solara. Toate cornisele prezentau crapaturi, unele cazusera deja. Iar fețe intregi aveau fisuri vizibile in ele. Zona necesita atentie si o stapanire puternica de a nu ne aventura pe cele mai atragatoare linii.
Am ajuns pe varf si ne-am sapat adapost de vant, am mancat pachetul oferit de gazde si ne-am bronzat. Ne bucuram de ultimele ore pe munte, inainte de lungul drum inapoi spre casa. Restul e evident din film.
Eram fericiti, fusese un Craciun perfect, intai alaturi de familie, apoi alaturi de prieteni.
Walk the line
100 de nuante de albastru
White desert
Venind din inspectia liniei ce urma sa o coboram
Micul nostru refugiu, departe de vant
