De 1 mai, dat fiind ca a fost ziua libera nationala, iar vremea a fost parca rupta din zilele de iunie – iulie, Iulian si cu mine am decis sa o petrecem pe un traseu pe care voiam sa il facem de ceva vreme – creasta Baiului pe mtb.
Astfel, dupa ce am stat cateva ore cu o seara inainte pentru a planui toata aventura, am decis urmatorul traseu: urcam biclele pe masina si pornim catre Campina. Lasam masina la gara din oras si luam trenul catre Azuga. De acolo, ne urcam pe bicle, urcam muntele pana la statia de telecabina, ca apoi sa parcurgem creasta valurita, pret de 60 de km, inapoi catre Campina.
Pana la Campina a fost foarte usor de ajuns, stim asta cu totii, mai ales ca nu este inca pe Valea Prahovei. Astfel, nu ne faceam griji ca vom prinde traficul infernal la intoarcere, in seara respectiva. Ca un mic sfat, nu trebuie sa intrati in Campina ca sa ajungeti la gara, este chiar mai usor sa mergeti pe DN1 pana la intersectia cu Breaza, unde faceti la stanga si mergeti peste Prahova, ca apoi sa va intoarceti imediat dupa pod si sa ajungeti la gara. Este mult mai rapid.
Trenul pe care l-am ales a fost putin mai tarziu decat am fi vrut, Regio 3003. Am fost nevoiti sa il luam pe acesta pentru ca era singurul care avea vagon de biciclete. Desi suportii de biciclete erau cam neingrijiti si le lipseau componente, am reusit sa le gasim un loc, iar in vagon a fost chiar dragut. Ne-a facut placere sa vedem ca mai erau si alti rideri, care se duceau la traseul de downhill Happy Bear de la Sinaia.
E de inteles ca nu trebuie sa faceti ca noi. Eu am dus multe lupte de convingere ca Iulian sa fie de acord sa urcam muntele pe bicle pe traseul de downhill de la Azuga. Insa voi nu trebuie sa faceti la fel, varianta mult mai usoara fiind urcatul cu gondola de la Azuga, care este si ea destul de bike friendly.
Prin padurea de langa Azuga a fost liniste, am fost singurii de acolo, ceea ce ne-a surprins. Ne asteptam sa vedem multa lume, pe jos sau pe bicle, pe traseele de munte. Insa cred ca toti erau inca prinsi la gratarele din vale, sau in traficul de pe DN. Dupa urcarea anevoioasa (pe multe portiuni am facut push bike, pentru erau zone destul de abrupte de single trail), muntele ne-a rasplatit cu cea mai frumoasa priveliste pe 2018 – creasta Bucegilor, in toata splendoarea ei. Evident, ne-am oprit pentru photo stop (vedeti mai jos).
Pentru ca nu am mai parcurs traseul niciodata, noi am crezut ca de la gondola mai urcam putin si apoi incepe coborarea. Gresit! Creasta este foarte valurita, astfel ca am tot urcat si coborat, varf dupa varf, pana cand am inceput sa vedem, intr-un final, Campina si Secaria in fata noastra. Chiar daca mai dificil in unele zone, drumul forestier nu este tehnic, iar in ziua de 1 mai am fost acompaniati de privelistea bucegilor pe tot traseul.
In apropiere de Secaria, dupa o coborare mai lunga, am gasit un izvor folosit de turmele de vaci din zona, unde am poposit sa mancam ceva si sa ne hidratram. Eram pe traseu de 3 ore. Insa, cam acela a fost ultimul moment mai relaxat la drumului. Pentru ca eram deja mult mai jos, devenise cald, undeva pe la 30-32 de grade, iar single trailul ales de noi era destul de zdruncinat. Cu cateva zile inainte probabil ca venisera pe acolo cei de la exploatarea forestiera si facusera sleauri masive. Am inceput sa avansam cu maxim 10km/h. Insa, in conditii normale, padurea si poteca ar fi fost minunate. Daca vreti sa parcurgeti traseul nostru, sau oricare altul pe care nu ati mai fost vreodata, atunci ca recomandam aplicatia Dynamic Watch pentru Garmin. Cu interfata foarte prietenoasa am urcat harta GPX pe Garminul meu Forerunner 235, iar ceasul mi-a aratat traseul ca o linie, pe care noi am urmat-o. Astfel, am stiut intotdeauna cand sa viram sau daca am gresit drumul.
La final, pentru ca deja era ora 5pm iar noi mai aveam 20de km de traseu, am decis sa facem dreapta brusc si sa coboram prin Nistoresti pana la DN1. Ultimii km pana la gara i-am parcurs pe DN. Insa voi, daca plecati mai devreme, aveti optiunea de a continua traseul pe creasta dealurilor, prin sate, sau sa coborati pe partea stanga, catre lacul Paltinu (traseu despre care am vorbit aici) si sa mergeti pe langa el pana in Campina.
La final, am fost cam 6 ore pe traseu, in liniste deplina, doar noi cu biclele si cu sunetul butucilor. Recomandam oricui acest traseu, cu conditia sa aveti o stare fizica mai buna, pentru ca este foarte solicitant. Daca vreti antrenament pentru Lupii Dacilor, Cozia MTB sau Vidraru Bike Challenge, atunci este probabil cea mai buna alegere.
Mai jos aveti cele mai reusite poze de marti, impreuna cu inregistrarea turei cu Relive.
Revenim in curand si cu filmul aventurii, inca il editam 🙂

Creasta Bucegilor vazuta de pe MUntii Baiului

Iulian si al sau Focus

Privelistea din Secaria

Panomara Baiului

Focus pe rapita

Bucegii si Giant XTC

Bucegii si Giant XTC

Andrei cu a sa #carbonara Giant

Privire inapoi spre traseul parcurs

Cand nu ai schiuri…

Zapada ramasa pe creasta Baiului

Caii de tractiune din Secaria

Platoul de la Azuga

Drumul forestier din Azuga catre platou

Copacii seculari de langa Secaria

Potecile catre Busteni, de pe Baiului

Popasul de hidratare inainte de Secaria
Relive ‘1 mai pe creasta Baiului – Campina’
#BikePoint
Like & share!