Duminica, ziua 2 dintr-un alt weekend epic de mtb, in culori splendide de toamna
O zi epica, din toate punctele de vedere!
Dupa ce am terminat tura foarte tarziu in ziua precedenta, coborand pe traseul Vf. Leota – Vf. Cioara – Badeni, ne-am schimbat repede la lumina frontalelor, am pus biclele pe masina si ne-am oprit la primul supermarket sa facem provizii pentru cina, mic dejun si tura de a doua zi.
Am decis sa campam aproape de Plaiu Foii, intr-o seara linistita si senina, tulburata doar de vanticelul ce batea pe vale dinspre Fagaras. Luna plina ne-a oferit destula lumina sa ne bucuram de stancile albe ale Craiului din fata noastra.
A doua zi, eh, nimic nu avea sa ne pregateasca pentru ce urma sa se intample in a doua zi. Ne-am trezit pe la 8am, destul cat se refacem energia dupa cele 8 ore de munte cu o zi inainte. Cafeaua si micul dejun au fost la primus, absorbind soarele diminetii si admirand umezeala ce se ridica din pamant.
Rasaritul peste Piatra Craiului
Approach catre Vf. Comisu
Startul catre Vf. Comisu a fost pe unul dintre cele mai pitoresti drumuri forestiere pe care am fost, cel ce pleaca de la Plaiu Foii, spre cantonul Rudarita si apoi pe dunga rosie catre vf. Comisu. Drumul se infunda la un moment dat, intrand in rau, iar noi atunci am luat biclele in carca si am inceput ca urcam pe albie, ca apoi sa facem stanga si sa inaintam spre creasta pe una din vechile poteci abandonate din zona.
In creasta am ajuns fix la Saua Comisu, locul cu una dintre cele mai smechere panorame din zona, cu Craiul in fata, Iezer-Papusa spre dreapta, Pecineagu jos in vale, iar pe plaiul poienii cateva stane si cele 2 observatoare de animale de la fundatia Carpathia. Urcusul final catre vf. Comisu a fost dupa o scurta pauza de realimentare si fotografii. Din varf se vedea creasta inalta a Fagarasilor, partial acoperita de zapada.
Drumul ce vine dinspre cantonul Rudarita
Push bike prin Valea Lerescu
Sus pe potecile abandonate ce duc spre Saua Comisu
Coborarea de pe Vf. Comisu pana pe Tamasu Mare
Like & SUBSCRIBE la canalul de Youtube
Coborarea de pe varf este ceva de vis, pe o poteca absolut dementiala, cu double track in gol alpin printre ierburi inalte si jnepenis, apoi single track pe creasta printre brazi, ca apoi sa coboare pe drumuri vechi de exploatare pe versantii sudici si poteci inguste printre padurile de foioase. Tineti cont ca nu e numai la vale, creasta fiind un “fierastrau” ce trebuie parcus destul de anevoios pana la Vf. Tamasu Mare. Pe unele drumuri chiar am prins cate o caprioara sau ciuta prin poieni, acestea fugind in fata noastra cand ne vedeau. Noua ne-a luat 2 ore, dar pentru ca plecam destul de tarziu de la cort (ora 12 pranz), ne-a prins noaptea pe creasta.
Nu pot spune ca regret acest lucru, pentru ca lumina surda a lunii pline facea creasta foarte vizibila. Singura problema era cazatura si oboseala noastra cumulata, care ne-au facut sa ne miscam foarte greu. Cu o mai buna planificare, toata tura cred ca este un deliciu.
Privelistea de pe Saua Comisu
Privelistea de pe Saua Comisu
Pe Vf. Comisu, privind spre creasta Fagarasilor
Night ride din Vf Tamasu Mare
Acesta a fost obiectivul principal pentru care venisem la capatul Fagarasilr, aceasta poteca nebuna, una dintre cele mai faine din cate am dat. Am pornit pe ea la ora 8pm, destul de obositi. E, avand farul absolut genial Acid 1300, am mers inainte ca sa luminez trasa. Petre nu isi luase frontala astfel ca i-am dat rezerva mea, Toma si andrei avand si ei baterie putina.
Poteca este senzationala, cu portiuni abrupte, cu radacini, cu rock gardens, dar si cu sectiuni rapide prin micile poieni din padure. La mijlocul potecii, Andrei a ramas fara baterie la frontala, astfel ca l-am pus intre mine si Petre, ca sa aiba reper dar si lumina. Iar frontala mea a intrat pe energy saving mode chiar cand am intrat pe drumul spre Plaiu Foii. A rezistat eroic la 2 night rides, cu doar 1 singura incarcare.
Like & SUBSCRIBE la canalul de Youtube
Ce zi a putut sa fie, ce experiente ne-a oferit Fagarasul, chiar si aici, la capatul sau estic. 10h pe munte, in probabil cel mai salabtic loc pe care Romania il are, pe forestiere de vis, carry bike prin albii de rau, push bike pe poteci abandonate catre Saua Comisu, privelisti dementiale peste Lacul Pecineagu cu Craiul si Papusa pe fundal, coborari hard enduro de pe Vf. Comisu la apus, de pe Vf Tamasu Mare la frontala, unele in care alergam cerbii la amurg., speriati fiind de aparitia noastra rapida de dupa creste.
Acolo, in miezul muntilor, unde eram la 20km liniari distanta de orice semn de civilizatie, acolo am avut ore bune pierdute pe muchie, printre cazatura, cu soarele apunand iar noi orbecaind prin lumina chioara a amurgului, admirand nuantele de albastru, mov si portocaliu, dar si luna plina rasarind de peste Ardeal.
“Hawgin” – there is a saying, it’s not about how many miles you do, but what those miles do to you.
