Sozopol: alergare, mancare buna si locuri de descoperit

Partea 2: Orasul Sozopol în alergare

(Partea 1 a seriei o găsești aici – SUP pe delta Ropotamo)

În sudul Bulgariei, linia țărmului e dantelată, cu orașe vechi ce au supraviețuit și războiului, și comunismului, și turismului de masă. Sozopol este unul dintre acestea, cu alură de oraș port colonial, unde casele tradiționale sunt încă prețuite, cu arhitectură lor specifică (parter de piatră și un etaj mai larg, integral din lemn). Cât am stat acolo, diminețile am alergat la răsărit, în timp ce localnicii erau la balcoane la țigară și cafea, strigând zâmbind “Bravo, bravo!”, în accentul acela puternic slavon, cu “o” înlocuit de un amestec de “u” și “â”. Iar pe lângă zidurile cetăților antice, găsești taverne cu 5-6 mese. La prânz, după plimbare, ceri o bere, o salată shopska, peștele zilei și cartofi. Ce să zic , mergi 3 ore până în Vama , sau 5 și ajungi aici.

Casele vechi din Sozopol

Faleza veche din Sozopol, langa vechiul zid al cetatii

Bancile din Sozopol, ascunse sub smochini batrani

Casele vechi, marea si macii, in Sozopol

Intreaga peninsula a vechii cetati are mici plaje, ascunse intre pietre

O usa de la intrearea intr-un restaurant din Sozopol

Uimitor cum unii copaci pot creste in locuri imposibile. Si cum unii oameni aleg sa ii protejeze si pastreze

Apusul peste Sozopol, de la o terasa

Pisicile din Sozopol

Partea 3: Tavernele ascunse din Sozopol

Nu cred că are sens să insist cu cât de bună este mancarea în Bulgaria. Am fost surprins plăcut în toate restaurantele în care am fost, mici sau mari. Iar litoralul este într-o lume aparte. Peștele și scoicile sunt la cu totul alt nivel, proaspete și cu un gust cum nu cred ca cele din Romania vor avea vreodata. Și cel mai important, la un preț corect. Așa a fost și în Sozool. Vă recomand să mâncați la The Windmill, pentru cea mai buna haleală din orasul vechi, sau la Ksantana, pentru cea mai faină priveliște din zonă.

Însă, dacă vreți ceva cu adevărat special, ceva parcă rupt din timp și adus înapoi în anii 90-2000 din 2 Mai și Vamă, trebuie să mergeți la micile taverne/cherhanale de lângă oraș. Noi am reuși să găsim una, ținută de 2 bătrânei. Restaurantul este și casa lor, acolo trăiesc, iar totul e decorat manual. Incinta vea doar 4 mese și are vedere către golful Burgas. Seara este fantastic, pentru că soarele apune peste orașul aflat pe partea cealaltă.

Cât despre mâncare, nu există meniu, evident. Anunți că mergi acolo, iar doamna pregătește orice a prins soțul în acea zi. Noi am avut parte de niște rachiu, salată shopska, cartofi noi prăjiți, mujdei și tot felul de pești prăjți în mălai. Totul uns dine cu vin roze. Nu insist, cred că pozele vorbesc de la sine. Pentru înteresați, îmi puteți scrie pe facebook și vă zic unde și cum să ajungeți.

Salata shopska și cartofi

Apusul, la blue hour, peste golful Burgas

Cartofi noi, cu mujdei

Interiorul tavernei

Guvizi și draci de mare

Peștii noștri, prăjiți cu mălai

Cand am ajuns noi, ploua, dar atmosfera era incredibila

Moruni

Peste zburator

Partea 4: Diving între stâncile de langă Sozopol

Atât în oraș, cât și pe fiecare peninsulă de langă Sozopol, țărmul este format din blocuri mari de granit, măcinate de trecera valurilor. Iar pentru că suntem departe de Dunăre și de aluviunile sale, marea este limpede cristal, imaculată. Combinația asta face întreaga zonă ideală pentru diving și scuba, sau chiar și pentru înot și snorkelling.

Noi am descoperit câteva zone lca re vom reveni atunci când temperatura apei va fi mai îngăduitoare. Până atunci, vă las să vă delectați cu pozele stâncilor de granit, destul de dramatice în fundalul plin de nori pe care l-am prins noi.

Stâncile de langă Sozopol

Stâncile de langă Sozopol

Stâncile de langă Sozopol

Partea 5: Monumentul de la Shumen

Și ca să nu vă plictisiți la întoarcerea spre casă, vă recomand să vizitați monumentul de la SHumen, dedicat fondatorilor Bulgariei. Când am ajuns noi ploua des, cu picături mari, curgând din lateral, plimbate de vântul rece. Era negură, nu îmi dau seama dacă de la frig (1 iunie cu 8 grade, uau…), de ploaie sau chiar era ceață. Monumentul era ceva ce voiam să văd de mult, iar când îl vedeam în depărtare, îmi aducea aminte de o zi mohorâtă de noiembrie, când am vizitat Plevna. De fiecare dată când am ales un obiectiv mai retras din Bulgaria (cum a fost excursia de la Belogradchik), am ajuns acolo fie în off season, fie dimineață la prima ora , fie pe vreme extremă, iar locurile le-am prins mereu pustii. La Shumen am avut din nou tot locul pentru noi. Vântul nebun, ploaia și liniștea amplificau energia locului. Cristina spunea că statuile colosale seama cu cele de la intrarea în cetatea elfilor, din Lord of the Rings. Eu îi vedeam pe vechii hani, boieri și voievozi bulgari că roboții din Transformers, ca niște ființe venite de pe alte planete.

Mă uimește cum au reușit comuniștii să creeze așa ceva în ’81, un obiectiv care la 40 de ani mai târziu reușește să fascineze și să uimească, prin stil, prin mărime și prin poziționare. Mergând prin ploaia torențială pe aleea pietruită către monument, simțeam o apăsare. Mi am dat seama că e probabil apăsarea acestei țări, prinsă în timp, în multă sărăcie, în izolarea specifică satelor abandonate, a orașelor cu eternul aer postcomunist. Șoselele erau pustii, șerpuind pe munte, orașul avea câțiva oameni pe stradă, parcatea era goală, centrul de vizitare “închis până la o dată ulterioară”. Iar de pe scările statuilor, privind în jos, orizontul era fad, în ceață și frig. Leul de granit, de sus de la 30m, privea în zarea rece. Ce mă bucură e că acum 10 ani aș fi avut același sentiment și despre România.

Vizitați Bulgaria, până nu își pierde farmecul.