Daca va place ce va prezint aici si vreti sa ne dam impreuna, va astept la turele de initiere, iar daca sunteti deja versati in backcountry, hai la turele de freeride.
Like & SUBSCRIBE la canalul de Youtube
Aceasta a fost ziua etalon in Bucegi, poate a ultimelor 2-3 sezoane. POW cat am vazut cu ochii, vreme superba, cu doar 2 episoade scurte de ceata. Conditii fabuloase si peisaje memorabile!
Planul turei:
Am pornit devreme din Bucuresti, tocmai pentru a prinde cat mai mult din zi pe munte, dar mai ales ca spre seara se anunta un front atmosferic ce urma sa acopere Bucegii. Astfel, am ajuns la timp sa prindem prima cabina a zilei de la Padina spre Babele.
De la Babele am urcat pana la varful din spatele refugiului salvamont Babele, de unde am am facut prima coborare pe unul din culoarele preferate ale Bucegilor, Culoarul Babelor, ce incepe langa varful Babele si ajunge pana jos in firul vaii Sugarilor. Zapada aici a fost incredibila, mai ales in partea de sus, stabila, cu puf la altitudine si un semi-sluch permisiv catre final. Ultimele viraje deja le faceam in ceata ce avansa, iar tranzitia si urcarea pe Sugari a fost intr-un “lapte” desavarsit, motiv pentru care am bajbait putin, valea fiind lipsita de multe repere vizuale.
Privelistea de la statia de sus a cabinei
Baietii la intrarea pe culoar
Intrarea pe culoar, cu privelistea Obarsiei in fata noastra
Insa la iesirea in caldarea superioara a Sugarilor, vremea s-a indreptat dintr-o data, ceea ce ne-a permis sa evaluam rapid conditile si sa alegem umatoarea coborare pe un mic culoar, ce pleaca dinspre Costila, trece pe langa vf Diana si apoi coboare tot spre firul vaii Sugarilor. Aici, de departe, zapada a fost cea mai buna a zilei. Intreaga coborare a fost la peste 2000m, orientare vest – nord vest, rezultand intr-un powder de zile mari, adanc pana peste clapar. Senzatie!
Momentul in care am iesit din ceata de pa Sugari
Valea Sugarilor in spatele nostru
Chiar inainte de a ajunge la a doua coborare
Din firul vaii am urcat spre Saua Obarsiei, unde am facut pauza de masa si de hidratare, apoi am petrecut rabdatori 15 minute facand glume, pana cand un alt episod de ceata a trecut. In fata noastra, astfel, se deschidea una dintre cele mai frumoase coboari ale Bucegilor, anume Polistoaca (sau Culoarul Obarsiei), ca pleaca din Saua Obarsiei pana la Cascada Vaii Ialomitei). Este o cobare abrupta, intai expusa si rapida, ca apoi sa se ingusteze intr-un canal tehnic, pana jos in firul Vaii Ialomitei.
Culoarul estic al Obarsiei ne facea cu ochiul, insa si acumularile de zapada de pe el 🙂
Privelistea de pe varful Diana inapoi spre Babele
Ne-am pus din nou focile si am inceput o urcare lina in diagonala, tinta fiind ultma coborare a zilei, de la Coltii Obarsiei pana inapoi la masini. Orientarea sudica a muchiei Obarsiei este una dintre coborarile emblematice ale Bucegilor, mai ales intr-o zi cu un apus frumos. Zapada permisiva ne-a oferi o coborare lunga de cativa kilometri, cu zone abrupte si traversee, chiar pana la parcarea de la telecabina Pestera.
Urcarea dinspre cascada Ialomiteti spre coltii Obarsiei
O poza supeba cu branzii in ceata, la coborarea spre Sinaia
A fost, precum se vede in film si in poze, una dintre zilele de referinta ale ultimilor ani pentru schi de tura in Bucegi.
Va astept la urmatoarea aventura.
Daca va place ce va prezint aici si vreti sa ne dam impreuna, va astept la turele de initiere, iar daca sunteti deja versati in backcountry, hai la turele de freeride.
