Like & SUBSCRIBE la canalul de Youtube
Ca si in ziua 1, ziua 3 ne-a adus iar aproape de granita dintre Franta si Italia, cam 100km mai la sud fata de precedenta, pe drumul catre Coll de la Madeleine. Dupa 2 ore de condus de la Maddalena am ajuns tot la o alta Madalina :). Pe drum am traversat zonele agricole din nordul Italiei, cu ferme si orasele mici, intinderi plate pline de plantatii de maslini sau pomi fructiferi.
Odata intrati pe Coll de la Madeleine, peisajul s-a schimbat, iar campiile au fost inlocuite progresiv de dealuri si munti. Am trecut pe langa cetati impunatoare, precum cea de la Vinadio, iar la Sambuco, am descoperit vai adanci, versanti foarte abrupti si un peisaj ce aducea a o combinatie intre Bucegi si Valea Cernei, la o scara exponential mai mare. La iesirea din sat am lasat duba in parcarea satului, special amenajata pentru campere, unde am fi putut ramane si peste noapte, daca aveam o rulota pregatita.
Plecarea din Sambuco
Mai sus de Sambuco am gasit poteci special gandite pentru mtb. Urcarea din satul foarte pitoresc a fost mult mai blanda ca in ziua de zona inalta allpina. A fost pe un drum forestier ce ducea la o mica manastire, iar mai sus am trecut prin poieni si paduri de pini, numai pe un singletrack fabulos, ce ne facea din ce in ce mai tare cu ochiul. Deja discutam in grup sa nu coboram pe traseul planificat pentru acea zi, si mai degraba sa revenim pe aceeasi poteca de urcare.
Poienile de la manastirea de deasupra satului Sambuco
Zona alpina
Urcarea prin ceata din ultima parte
Progresiv, poteca a parasit padurile, iar dupa un micut platou alpin am intrat in zona inalta a muntelui. Pe o parte ni se deschidea valea lunga de unde venisem, iar pe cealalta vedeam creasta stancoasa a muntelui. Ultima portiune a fost o urcare pe o poteca iar lucrata pentru concurs, prin ceata muntelui, ce ne-a dus fix pe varful de la Monte Nebius. Paisajul de aici a fost absolut divin. Pentur mine a fost poate printre cele mai frumoase momente din excursie, acele cateva minute pe care le-am avut singur pe varf, admirand panorama de 360 de grade.
Peisajul din padure, aproape de varf
Poteca chiar aproape de varf
Up on top 🙂
Panorama inapoi spre poteca pe care am urcat
Ajunsi in varf, baietii au decis sa incerce intai o alta poteca, cea pe care o planificasem initial, sa o coboare pe jumatate, ca apoi sa revina pe poteca de urcare si de acolo coboare catre parcare. Eu am zis ca o iau direct la vale, pe cei 8km de single trail inapoi catre Sambuco. Voiam sa ajung mai repede la masina, pentru ca Adi ne astepta jos in sat (a zis ca va sta in acea zi sa se odihneasca).
Si ce poteca a putut fi: rocks from hell la inceput, apoi viteza si linii drepte prin pasunile alpine, apoi zone de grohotis cu expunere considerabila (unde nu mi-am permis nicio greseala), ca apoi sa vina zona de flow si switchbacks, prin padure, pana jos in sat.
Privelistea vaii spre Col de la Madalena
Baietii admirand privelistea
Ajuns jos, m-am schimbat si am plecat cu Adi catre un camping foarte fain din Demonte, unde am pus cortul si am facut de mancare, asteptand ca baietii sa se intoarca de pe tura.
Ultima portiune din coborare, inainte de Sambuco
Am gasit si un marcaj de la concurs de cu un an inainte
