Like & SUBSCRIBE la canalul de Youtube
Asa a fost a doua zi (povestea zilei 1 o gasiti aici)din aventura noastra prin Alpii Maritimi. In ziua 2 am fost in cea mai mare parte a turei la peste 2000m altitudine. Am atins 2 creste, una de 2800m si a doua de 2900m, iar o buna parte din tura a fost pe o curba de nivel la 2300m.
Granita dintre Italia si Franta pe Colle dell-Agnello
Partea Italiana
Partea Franceza
Dupa inca o noapte petrecuta in Franta, la campingul din Aiguilles, dimineata devreme am strans tabara si am pornit spre Italia, prin superba trecatoare Colle dell’Agnello. Granita dintre cele doua tari se afla la 2800m, in punctul cel mai inalt al soselei. Peisajele au fost spectaculoase, cu o urcare lunga si lina pe partea franceza, trecand prin mici sate traditionale, numai cu case de piatra si fiecare avand propria mica statiune de schi. Iar pe partea italiana muntele a fost foarte abrupt, cu vai adanci, cu localitati mici, lacuri de acumulare si multe alte statiuni de schi.
Drumul de urcare de la rifugio
Pe masura de urcare, privelistea se deschidea
Masina am lasat-o la locul de plecare de la Rifugio Melezè. De acolo a urmat o urcare absolut criminala, de la 1800m pana la 2900m. Prima parte, pe Pian traversagn, a fost mai lina, pe drumuri forestiere de altitudine, ajungand intr-o zona parca scoasa din rai, cu poieni alpine mari, pline de refugii si izvoare. De acolo a urmat partea de push si carry bike, pana in creasta. Am avut o caldura insuportabila, cu 32c chiar si la acea altitudine, motiv pentru care ne-am oprit la fiecare izvor pentru a ne hidrata si a ne uda bandanele.
Poienile alpine de la jumatatea urcarii
Stairway to heaven
Iar trebuie sa laud tricoul de la Mons Royale, care ma protejat de canicula.
Din creasta am avut o prima coborare scurta, de numai 2km, dar foarte tehnica si fara mult flow. Aceasta ne-a dus pe fundul unei caldari glaciare de altitudine, de unde am pornit iar un carry bike spre alta parte din creasta, tot pana la 2900m.
Al doilea push bike inapoi in creasta
Privelistea dupa a doua urcare
Land of giants
Dupa aceasta a doua urcare, a urmat o portiune foarte lunga de curba de nivel, in care am coborat pret de multi km de la 2900m pana pe la 2300m. La fel ca inainte, potecile de sus erau foarte tehnice, pietroase, abrupte, cuportiuni de zig-zaguri. Deabia dupa ce am pierdut din altitudine am ajuns la zone mai line si cu flow.
Poteca ce traversa vaile alpine
Portiunile de flow au curs pana jos in satul Maddalena. Pe muchia de la 2300m poteca inca se tinea bine, chiar daca fusese folosita la concurs cu 1 an inainte. Aici se vedea ca organizatorii au venit cu un bobcat mic, cu care au sapat si nivelat poteca.
Intreaga poteca de curba de nivel a fost in jurul masivului Colle Bicocca. La coborare am avut parte de ceata, grindina, iar o buna parte din poteca fusese recastigata de mama natura, nefiind ingrijita de la concursul ce avusese loc cu 1 an inainte. Fix in aceasta zona recastigata de natura ne-a prins ploaia, insa era cald si foarte umed. Acolo a fost o portiune mai degraba de push bike la vale, ca sa manevram printre plantele crescute peste poteca.
Caii de la coborarea spre Madallena
Ulterior, dupa si mai multa altitudine pierduta, am intrat intr-un final in padure unde poteca a redevenit clara. Avea flow, contrapante si zig-zaguri naturale, iar trenuletul de rideri ce cobora pe ea se vedea foarte nice. La mijlocul potecii am dat chiar de cativa cai ce pasteau linistiti pe munte. Aceasta ultima portiune pana la Maddalena a cam salvat tura, pentru ca nivelul potecilor din aceasta zi, zic eu, a fost cel mai slab din tot concediul.
La final am avut noroc sa gasim o pensiune de familie, unde am mancat absolut senzational, la preturi mai bune ca in multe locuri din Romania. Si unde mai pun ca ne-au servit fetele familiei, 2 tinere foarte frumoase, bicicliste, care chicoteau de fiecare data cand noi furam cate o privire catre ele.
Pensiunea unde am mancat la final de tura
