Like & SUBSCRIBE la canalul de Youtube
Fagarasii au fost printre putinii munti de la noi care au avut zapada destula in 2023. Aproape toate fronturile de ninsori ce au trecut iarna asta peste Romania au venit dinspre vest, iar lucrul asta cred ca s-a vazut si in turele noastre. Ne-am concentrat in special pe Sureanu, Vidra si Fagaras, cu doar putine vizite in Bucegi sau Ciucas.
Daca vreti sa ne dam impreuna, va astept la turele de initiere, iar daca sunteti deja versati in backcountry, hai la turele de freeride.
La inceput de martie, dupa multe zile cu temperaturi oscilante, am decis ca a venit timpul pentru cateva linii tehnice pe sudul Fagarasului. Zapada se mai stabilizase si ne-am permis sa iesim la explorat, intr-un mini camp de freeride. Sudul Fagarasului e ofertant si e o alternativa viabila pentru cei ce nu doresc sa conduca 4-5 ore pana la Balea Cascada. Iar anul acesta a picat manusa, mai ales ca alternativa la zona Padina – Pestera, ce nu au avut zapada deloc.
Am plecat vineri seara dupa program, iar 3h mai tarziu eram ajunsi la Conacul Ursului, unde am facut si base camp pentru cele 2 zile de dat. Cazarea o recomand cu caldura. E o vila cu istorie, cocheta, cu mancare excelenta si aflata la doar 3 km de condus de locul unde ne incepem turele, fie ele catre creasta principala, fie catre Lespezi.
Ziua 1: Muchia Pisicii si Calarea Berbecilor
In prima zi ne-am propus planuri marete, incercand sa profitam de tot ce ne ofera Muchia Pisicii, unul din picioarele sudice ale Paltinului. A fost o zi cu 1500m urcati si cu cateva linii senzationale prin culoarele versantului estic. Am reusit doua coborari, pe linii diferite, incepand cu pante abrupte, continuand catre sococuri inguste, terminand cu elemente tehnice ce au necesitat chiar scoaterea schiurilor in unele locuri si coborarea in descatarare. Zapada permisiva ne-a fost un aliat nepretuit.
Intre ele am reusit sa strecuram si o urcare catre refugiul Balea Tunel, unde speram sa gasim deschis pentru a ne delecta cu o bere si o cola. Nu a fost sa fie.
Privelistea de pe Muchia Pisicii
Gasca in urcare
Trafic intens pe Transfagarasan, chiar si iarna 🙂
Muchia Pisicii pare o mare interminabila de alb
Scocurile de la baza Caldarii Berbecilor
Ziua 2: Linia tehnica din Spintecatura Budei
Ziua 2 am planuit sa o facem mai usoara, tinand cont de intensitatea si efortul de sambata. Am plecat tot de la Cabana Capra, de data aceasta cu directia spre Fereastra Zmeilor. La mijlocul vaii am facut dreapta si am inceput urcarea foarte abrupta catre Arpasul Mic, pe un mic picior ce duce la caldarea de sub varfurile Arpasul Mic si Buda. Piciorul devine progresiv mai abrupt spre intrarea in caldare, insa odata ajunsi, am avut un moment de respiro, iar privelistea inapoi spre vale a fost ceva de nedescris.
Privelistea din caldare, sub Vf Buda si Arpasul Mic
Odata regrupati in caldare, am avut, as putea spune, un mare noroc cu ceata ce a acoperit muntele, pentru ca ea ne-a ferit de radiatia solara si ne-a permis urcarea in continuare spre varf. Am analizat optiunile, iar culoarul de sub varful Buda nu prezenta o varianta sigura, existand mereu riscul ca o scurgere de sus sa ne loveasca in plin.
Urcarea spre saua Spintecatura Budei
Traversarea catre saua Spintecatura Budei. Se pot vedea si schiorii, daca ne uitam atent 🙂
Astfel ca am urcat cu schiurile in spate pe langa peretele de sub Arpasul Mic, ca apoi, aproape de culme, sa facem un traverseu si sa ajungem in Saua Spintecatura Budei. Eram aproape de partea superioara a plafonului de nori. Lumina era deosebita, linistea deplina, doar noi si urmele vulpii care patrulase chiar pe muchie, in acea dimineata. Ne-am asezat la o gustare rapida, ca apoi sa incepem coborarea in abis. Caci chiar asa parea, cu panta aceea de ~50 de grade, ce parea ca aluneca in jos, in intunericul cetii.
Pauza de masa, la 2300m altitudine
Zapada era permisiva, singura grija fiind cei 5cm de omat proaspat, ce incalzit de la soare aluneca usor la vale. Ne deplasam cu grija, mereu vigilenti la incarcatura acelui “slush” ce curgea in urma noastra. Tineam departe de culoare si scocuri, dar si de stanci. Soarele de deasupra incalzea varfurile, iar scurgerile se auzeam peste tot prin ceata.
A fost o coborare pe cinste, poate “highlight of the season”, cel putin pana acum. O tura cu 1100m urcati, un final excelent al unui weekend exceptional!
