Deci, despre weekendul trecut…
Echipa #BikePoint la Pucioasa
Dupa dezbateri serioase pe grupul echipei in saptamana precedenta cu privire la tura din weekend, am stabilit de la bun inceput ca va fi de o singura zi si anume sambata si la maxim 2 ore de mers cu masina in afara Bucurestiului, dar si intr-un loc in care nu s-a mai dat niciunul dintre noi.
Cam greu cu atatea filtre aplicate… probabil mai lipsea sa avem pretentia de a intalni un unicorn (mistret, urs, cerb, etc.) prin padure, dar abia atunci era imposibil de gasit ceva. Asa ca in ultima zi inainte de echinoctiul de toamna, fenomen astronomic ce aminteste inca o data de apropierea sezonului rece al anului (a nu se intelege aici ca iarna este un fel de apocalipsa, probabil ati observat si nostalgia lui Andrei din alte postari recente, din tura de bike din Vama sau de la TriChallenge Mamaia; se gasesc activitati destule) am ales Pucioasa, traseul de la BikeXpert Alpine Challenge, traind cu un mic sentiment de regret ca nu am reusit sa ajungem la cursa ce a avut loc in urma cu o saptamana, niciunul in afara de Silviu, pe care il invidiem enorm acum 🙂
Ingrediente pentru fericire: bicle, prieteni, un drum liber
Premisele erau excelente, traseul trebuia sa fi ramas marcat de la concurs, desi avem intotdeauna alternativa dwmap, aplicatiile meteorologice deasemenea ne incitau, prognozand o zi superba de toamna, asadar mai lipseau doar biclele (bine… si castile, ochelarii, mănușile, incaltarile, imbracamintea, pompa, camera de rezerva sau kit pana dupa caz, haine de schimb, action cam-urile, mancarea de traseu, isotonic, bidon hidratare samd). Aaa si sa nu uit, cel mai important lucru si probabil singurul care merita retinut: buna dispozitie. Legat de asta realizezi ca ai ajuns la un anumit nivel de implicare in fenomen atunci cand uiti vreun accesoriu acasa, dar gasesti acel ceva sub scaunul masinii, in portbagaj, pe fundul unui rucsac sau in torpedou, total din intamplare. Asa credeam si eu, ca voi pleca in tura cu o sticla de plastic de apa in suport in locul bidonului (am spalat totusi bidonul inainte de a-l pune pe bike, era sub scaun de cateva saptamani bune).
Plecarea pe traseu
Scurta lectie de geografie: Pucioasa se regaseste in judetul Dambovita la 20 km nord de Targoviste, capitala Tarii Romanesti in vremuri de mult apuse, pe drumul ce ajunge la Sinaia. Desi sunt aproximativ 100 km de parcurs, durata este de aproape doua ore, luand in considerare traficul din Bucuresti de sambata dimineata, drumul cu o banda de sens ce strabate localitatile dambovitene, carute, tractoare, combine, per total o solida medie de viteza de sub 50 km/h. Dar nu a fost motiv sa ne umbreasca iesirea intrucat tanjeam dupa clipele in natura ce aveau sa vina.
Muntii Leaota in departare
Am parcat in zona de start-finish a concursului BikeXpert Alpine Challenge (scena cu podiumul inca erau acolo), iar apoi am efectuat tot tabietul (spre disperarea lui Andrei, eu si Cristi am stat destul de mult 🙂 ), ne-am echipat, am pregatit biclele, cateva glume pe seama intarzierilor unora dintre noi si ne-am pus pe pedalat in cautarea marcajelor. Am avut parte de o incalzire, mai bine zis de o supraincalzire, deoarece dupa o urcare de inceput, in varf am ratat intrarea pe drumul de exploatare in traseu. Eram preocupati de o intrecere care a continuat si pe coborarea rapida pe asfalt, coborare ce s-a transformat in sens invers intr-o urcare crunta in timpul careia am cautat vinovatul (Silviu, care participase la cursa, a fost cu capul in nori 🙂 ), insa am cazut la pace repede dupa ce am intrat pe traseu, care creste gradual in frumusete si spectaculozitate pentru iubitorii de MTB. De precizat ca am convenit sa mergem pe traseul scurt de 40 km cu aproximativ 1000 m diferenta pozitiva de nivel.
Dupa trecerea primului deal, care nu dureaza prea mult, si coborarea prin Fieni, traseul se dezlantuie pur si simplu, pe masura ce urci te rasplateste cu peisaje superbe, cuvantul definitoriu fiind diversitate. De la suprafata de rulare, asfalt, drumuri de pietris, de pamant, poteci de padure, piatra, iarba, ajungand chiar si longitudinal in albia minora a unui parau pret de cateva sute de metri, pana la livezi de pomi fructiferi ticsiti de poame in aceasta perioada a anului (din care bineinteles ca ne-am servit nestingheriti la discretie) cu acceptul oamenilor zambitori care erau la cules si care erau in tema cu concursul ce a avut loc cu doua saptamani inainte.
Gutui si nuci
Taranii plecand la culesul prunelor
Pauza pe pajiste
Ne place monu.ro
Cainii de stana, coborati recent de la munte pareau mai degraba in concediu, au fost satisfacuti cu cateva latraturi, reusind sa ne invoce cateva flashback-uri din patanii trecute de la Albesti, dar stiti cum se zice, esti linistit cand nu esti cel mai lent din grup sau echipa ramane grupata se retrage usor si ocoleste, daca este nevoie, cu bicicletele in spate prin padure chiar si cativa kilometrii.
La trecerea prin sate am remarcat cateva case vechi, invaluite in farmecul autentic romanesc si am luat pulsul asezarilor de acest tip, relativ izolate din Romania, unde populatia imbatranita isi duce traiul pe ritmuri de muzica populara romaneasca.
Colibele vechi de pe dealuri
Doar una dintre casele vechi din zona
Profilul zonei, cu dealuri medii, a permis crearea unui traseu circular, iar ceea ce a rezultat este, fara sa exagerez, DEMENTIAL. Dificultatea este una medie, cu urcari moderate si cu cateva ruperi mai abrupte, insa pentru cei mai pregatiti acestea nu necesita push bike. Piesele de rezistenta sunt insa coborarile, cu o succesiune de scurte zone tehnice cu radacini si pietre, trail cu trase pe alese, single trail rapid, pasuni ce te fac sa strigi de bucurie cat poti de tare.
Traseul s-a prezentat in conditii excelente datorita vremii superbe de care am avut parte, ipotetic pot aparea probleme pe cateva zone de urcare pe drumuri de pamant in conditii de ploaie abundenta, dar in final cu totii am cazut de acord ca organizatorii acestui traseu au facut o treaba foarte buna, fiind probabil cel mai reusit traseu de MTB in apropiere de Bucuresti.
Marcajele cu vopsea s-au pastrat intacte asigurand o parcurgere fara probleme de orientare, am remarcat si benzile de plastic lasate pe traseu la doua saptamani dupa eveniment, dar probabil ca mai este timp pana la iarna pentru igienizare.
Padurea inca verde
Inainte de ultima coborare am zabovit in varful dealului, de unde am admirat panorama cu muntii din planul secund ce domnesc impunatori peste subcarpati (se vedeau perfect Leaota si Bucegii), am facut cateva poze pe care le puteti vedea in galerie si am ajuns tot la concluzia cliseica: “Ce tara frumoasa avem!”, insa am convenit pe deasupra ca nu trebuie sa o mai tinem secreta.
Pentru doritori, traseul GPX il gasiti aici.
Nu-i asa ca Iuli pare ca face photobomb aici?
Urcarea pe pasunile din zona
Marea iubire a lui Iuli 🙂
Leaota si Iezer in departare
Cineva sa-i dea o bere lui Silviu
Astea-s branduse, asa-i?
Fereastra de pe trail
Frumoase trotuare in Fieni
Pauza de pe punctul cel mai inalt de pe traseu
Single si double trail prin padure
Multe dintre livezi erau deja culese
Privelistea spre Fieni
Marea iubire a lui Andrei 🙂
Natura vie cu pasuni si gard – Andrei B. 2018 🙂
Relive ‘Pucioasa MTB – #BikePoint’
