De 2 ani de cand avem caine, parca mai multa ca oricand, cautam mereu liniste de sarbatori. Da, e o perioada faina a anului, insa vine cu multa presiune, sociala, familiala, dar si cu mult, prea mult zgomot. Iar totul parca culmineaza cu haosul general din nopatea dintre ani. De ani de zile nu ma mai atrage acel haos, iar in fiecare an realizez si mai mult ca o doar o noapte ca oricare alta. Si de fiecare data caut sa petrec acest moment cu prieteni, undeva in liniste, bucurandu-ne de lucrurile care ne plac.
Aceasta a fost premisa mici noastre escapade de 1 noapte dintre ani. Am incarcat duba cu minimul necesar, un mic rucsac pt o noapte, sacii de dormit, ceva mancare si ustensile, iar dupa pranz, pe 31 decembrie, am pornit in directia Macin.
A fost un drum relaxat, deloc grabit. Soselele erau goale, iar planul era sa ajungem in Dobrogea fix la apus, pentru a prinde catre faine in lumina de sfarsit de an. Era cald, in jur de 10c, cerul senin, iar apusul aruncat nuante violet peste muntii vechi al Dobrogei.

Drumurile pustii ale Dobrogei

Doi pusti se plimbau dintr-un sat in altul

Ultimele raze ale anului

Apusul, de langa Iacobdeal

Privelistea mereu fascinanta a macinilor, cand de apropii dinspre Cerna

Tutuiatu, Ghinaltu si Cavalu, la apus

Turcoaia, invaluita in portocaliu
Locul de campare a fost la Pietrele Mariei. Insa nu am fost singurii cu aceasta idee, acolo fiind deja alte cateva corturi, iar in paduricea de langa cateva campere. Toti, ca si noi, cautau liniste, ascunsi intre stanci, cu micul lor foc de tabara. Si noi ne-am instalat masinile, am facut plinul de lemn de foc de la copacii cazuti in apropiere si am inceput pregatirea unei mici mese festive, respectiv fondue.
Seara se lasa odata cu frigul, noi ne incalzeam la focul de tabara, gustam din micul platou si mai inmuiam paine sau cartofi in oala de fondue. Deasura, stelele treceau nestingherite, Calea Lactee era animata ocazional de dura unei stele cazatoare.
Nu am apucat revelionul. La 11 ni s-a facut somn, iar toti ne-am culcat, linistiti si impacati de anul ce tocmai se incheia.

The campsite

Stelele noului an

Lumina comunie Greci, cu pricopanul pe fundal

Liniste si pace

O alta perspectiva, cu masinile si luminile comunei

Dimineata la Pietrele Mariei

Moroianu, la rasarit

Dimineata peste mica noastra tabara

Tribal, airborne

Arva in plina alonja
Prima zi a anului a inceput exact asa cum as dori sa fie tot 2024, anume in natura, prin locurile care imi sunt dragi mie. Am facut un mic dejun lenes, din ce fondue a ramas de cu o seara inainte, cartofii, sunca si ouale pe care le aveam. Cat gateam si mancam, admiram culorile superbe ale vechilor munti, iar cainii se bucurau de intreaga intindere pe unde puteau sa alerge nestingheriti. Odata ce foamea a tinuta sub control, am pornit spre Pricopan, pentru a ne bucura de stancile impresionante si poate pentru a gasi alte trasee de MTB.
A fost un inceput perfect de an, ce sper sa aduca la fel de multe zile in natura si noi locuri pe care sa le explorez.

Peisajele din Pricopan, din vf Vraju

Privelistea din vf. Suluku Mare

Oameni si caini

Vederea spre nord

Vegetatie uscata, in soarele jos de iarna

Fericirea unui nou inceput

Ingrid admirand vechile piscuri

Un stol imens de ciori, in drumul inapoi spre casa