Like & SUBSCRIBE la canalul de Youtube
Mai sus aveți povestea video a unui apus de senzație peste lacul și refugiul Călțun, în inima munților Făgăraș.
Vineri am plecat la o oră foarte târzie din oraș, iar asta a însemnat că am ajuns la Bâlea la 1 noaptea. A fost suficient de târziu pentru a abandona planul inițial de a urca și să campăm sub Vf. Paltinu. În schimb, am pus corturile lângă crucea de la Bâlea, iar dimineață la 7am am putut admira răsăritul peste un Transfăgărășan gol. După mic dejun și pregătit rucsaci, am luat-o pe traseul de creastă, direcția Călțun.
Clasica poză din traseul spre Călțun
Poienile inflorite de lângă Călțun
Weekendul ne-a adus vremea excelentă sâmbătă, cu un cer aproape complet senin, vânt slab și temperaturi chiar mai ridicate decât ne așteptam. Am ajuns la prânz la Câlțun, după doar 3 ore de mers. Am fost surprins de timpul bun, mai ales că eu încă nu m-am recuperat complet cu piciorul, am avut rucsacul greu în spate și câinele cu noi. Fiecare trecere mai tehnică a fost o mică provocare. Am decis încă de acasă că vom petrece noaptea la bivuac, astfel că am venit cu sacii de 3 sezoane, saltele de tură, izoprene și un tarp, pe care lam folosit ca acoperiș la zidul de pietre pe care le-am adunat pentru a opri vântul.
Micul nostru adăpost, în care am dormit toți 4, plus câinele
După masa a fost divină, cu o adiere slabă a vântului, soare cald și multă liniște. Eram foarte obosit după săptămâna de muncă, astfel că am adormit câteva ore sub tarp.
Seara ne-a adus acest apus minunat . Eu am tras o fugă până în șa pentru a ridica drona, Andrei a fost să culeaga plante să facem ceva ceai, toma să ia apă, iar Cristina a urcat la refugiu pentru a prinde apusul peste Negoiu.
Apusul peste Negoiu
Strunga Dracului parcă voia să ne arate de ce poartă acest nume
Apusul peste lacul Călțun
Noaptea a adus vreme schimbătoare, cu ceață densă, de abia vedeam pietrele de la marginea bivuacului, iar vântul se întețise. Am dormit iepurește, cu zgomotul tarpului ce se zbătea în vânt, dar și cu gandul la ursul pe care îl văzusem cu toții în timpul zilei, pe peretele de sub Lespezi. Totuși, la lumina micilor lumini (leduri ușoare, ce țin multe ore, dar care fac o atmosferă foarte mișto), am băut sticla de vin ce am adus-o cu noi, am facut o cină câmpenească și ne-am încălzit cu ceai de rododendron.
Blue hour
Chiar înainte de răsărit
La răsărit, cerul parcă mocnea printre nori. Raze de un portocaliu intens își făceau loc printre norii ce se adunau. Eram în alt tărâm, parcă, ziceai că ne-am culcat în Făgărași, dar ne-am trezit într-un basm.
Răsăritul peste Făgărași
Drumul de întoarcere către Bâlea a venit cu ploaie măruntă, deasă, dar care a scos tot ce era mai frumos din verdele pășunilor alpine și din rozul bujorilor de munte. Odată ajunși la mașini, la refugiul Bâlea Tunel, ne Emil ne-a servit un prânz pe cinste, ca apoi să o luăm agale înpoi spre București, obosiți de la orele puține de somn, de la frig și ploaie, dar cu mințile liniștite de energia muntelui.
Norii și pășunile de rododendron, din drumul spre Bâlea Tunel
Filmare – Andrei Brebulet, DJI Mini 1
Montaj si fotografii – Cristina Ion
Vezi și restul turelor noastre de munte, aici.
Dacă vrei să ni te alături în ture ghidate, scrie-ne pe facebook și îți spunem ce ieșiri planificăm în perioada următoare.
