Duminica, 20 mai, a avut loc Prima Evadare 2018, editia aniversara de 10 ani. La eveniment am participat si noi (adica Andrei si Cristi), iar experienta a fost memorabila.
Conditiile de concurs au fost excelente, potecile fiind complet uscate, poate pentru prima oara in multi ani, iar temperatura ideala, undeva pe la 20 de grade si fara mult soare. Cu o zi inainte au trecut cateva ploi usoare peste zona Bucuresti-Snagov, insa ele au facut doar sa sedimenteze praful pe traseu. De noroi nu a fost vorba, datorita secetei din aceasta primavara. Eu am filmat 2/3 din cursa si am pornit de la zona numerelor 700, fiind la prima participare. Obiectivul meu era sa ma apropii cat mai mult de primii 100 de rideri, iar daca nu prind prea mult trafic pe poteci, chiar sa ma clasez intre acestia.
Cursa:
Stiind de anul trecut ca exista un risc mare de cazatura si accidentare chiar la start, pe portiunea de asfalt pana in padure, am plecat calm, am avut grija sa nu trag prea tare si nici sa schimb directia brusc, pentru a nu atinge vreo roata. In acea zona de start nu erau multi rideri care sa para foarte experimentati. Lumea a venit sa se distreze, ceea ce e ideal, insa nu erau echipati ca baietii si fetele cu care sunt eu obisnuit la cursele montane. Astfel, am decis sa plec incet, tocmai pentru ca toata lumea de langa mine sa se bucure de cursa.
Chiar inainte de plecare am avut neplacerea sa vad cum testosteronul ii face pe unii sa fie foarte neplacuti. Am asitat cum un rider a devenit chiar violent fizic, atunci cand, in slotul 500-600 a venit un domn (cu numar din acel slot) insotit de fiul sau (cu numar 1400+). Unul dintre rideri a devenit irascibil si a inceput chiar sa tipe si sa il impinga pe junior urland ca “acolo sunt oamenii buni”. Ce pot sa zic, cand esti pe locul 500…e foarte posibil sa vina un tanar cu tatal sau si sa iti fure titlul mult ravnit :))
Greul l-am dus prin padure, imediat dupa asfalt, pentru ca drumul forestier a fost mult mai ingust, iar eu eram inca in grosul plutonului (pe asfalt am depasit undeva la 150 de rideri). Si in padure am decis sa nu atac, asa ca, precum se vede si in filmare, am ales o trasa pe partea stanga si am “mers cu valul”, pana la iesirea in camp catre centura. Efectiv ziceai ca mergem la razboi, toata lumea inghesuindu-se si incercand sa depaseasca, cand eram clar ca nu e loc de asa ceva. Deci pana la fort am mers calm si impreuna cu plutonul, depasind doar daca am avut loc. Aici am pierdut mult timp, insa placerea cursei e mai importanta decat o cazatura chiar la start.
Restul cursei o puteti vedea si din filmare. De indata ce s-a deschis traseul, am iesit din coloana si am inceput sa fac un time trial individual pentru a ajunge in fata. Ii multumesc riderului care m-a insotit pana la Palatul Ghica, stand la plasa pe camp, ca apoi sa vina el in fata si sa imi permita sa ma alimentez si sa imi rag putin sufletul inainte de a forta din nou. Prietene, daca citesti asta, iti multumesc.
Nutritie:
Ca sa duc toata lungimea cursei la +100% nivel de efort, am consumat in primii 20km o sticla de Gatorade, din care am baut pe portiunile drepte sau de asfalt. La intrarea in Palatul Ghica am bagat primul gel, un Isostar, impreuna cu isotonic din bidon, ca apoi peste 10km sa bag al doilea gel, tot urmat de apa. Pe la km 40 am scos arma secreta, un gel de la Sis, cu dublu shot de cofeina si aroma de expresso. Dupa ce l-am luat m-am simtit ca Popeye dupa ce mananca spanac:). Am avut forta necesara sa accelerez in continuare si sa mai castig inca cateva pozitii.
Bicicleta folosita in cursa:
Evident, racheta mea, Giant XTC Advanced, ideala pe drumurile plate si urcarile usoare de langa Bucuresti. M-a ajutat mult pentru a ajunge la acest rezultat.
La final am avut parte si de o faza amuzanta, chiar in fata mea, la ultima trcere peste calea ferata de langa Astoria:
Iar mai jos, il avem pe Cristi in prim plan. A venit atat de tare incat a stricat vitezometrul 🙂
Finish:
La final, Andrei a ajuns pe locul 107 la general, 16 la catergorie 30-39 cu un timp de 2h 7min, iar Cristi a ajuns pe locul 283 la general, 35 la categorie 20-29 cu un timp de 2h 25 min. Adrenalina cursei a fost linistia de o bere rece si o portie foarte buna de paste “al dente” (cele mai bune paste din orice cursa din Romania). Ramane sa vedem si ce se intampla la anul.
Multumesc, Prima Evadare. A fost MI-NU-NAT!
Traseul mai jos:
Relive ‘Prima Evadare 2018’