Daca va place ce va prezint aici si vreti sa ne dam impreuna, va astept la turele de initiere, iar daca sunteti deja versati in backcountry, hai la turele de freeride.
___
Like & SUBSCRIBE la canalul de Youtube
Anul acesta, mai mult ca oricand, am militat sa ne dam si sa imi duc grupurile in locatii accesibile, aproape de casa, locatii ce nu necesita multe ore de condus si urcat cu cabinele (ca la Balea) sau lungi approach-uri cu schiurile in spate pana la cabane sau zone de dat (ca la Barcaciu sau Suru). A fost o iarna cu zapada destula, a nins devreme, inca din noiembrie, astfel ca a fost un moment sa ne gandim din nou la “home lines”.
Iar poate cea mai faina locatie de la noi, aproape de casa, este in Muntii Baiului. Nu degeaba e printre locurile mele favorite: coborari luuungi, la inceput steep skiing, apoi mellow lines, zapada buna ascunsa pe versantii nordici, peisaje exceptionale. Iar totul este foarte accesibil cu ajutorul gondolei de la Azuga. Scapi de cei 800m diferenta de nivel de urcat a inceput de zi, scutesti 2h de urcare. Iar acest timp si efort iti este rasplatit cu multe urcari mai mici sus, in zona alpina. Iar la final te bucuri si de o partie cinstita, la capatul zilei.
Fix asa a fost si Baiului Powder Day din 2025. Parca ceva tras la indigo cu ziua excelenta pe care am avut-o in Baiului in 2023. Dupa ninsorile nesperate de la final de februarie, am deci sa riscam aglomeratia din saptamana vacantei copiilor si sa mergem sambata la Azuga.
Dupa urcarea cu gondola, ne-am pus focile si am plecat in directia Vf. Urechea. Aici optiunile sunt multiple, iar noi am ales sa ne facem incalzirea pe culoarul sudic, cu vedere la Busteni. Un versant al acestuia e mereu in umbra si tine pudra nesperat de bine. Un alt avantaj este lipsa totala a pietrelor, zona fiind o pasune alpine imensa. Astfel ca te poti da si pe zapada putina, pentru ca riscul de a iti strica talpile este minim.
Dupa coborarea pe sud, am revenit pe Vf Urechea si am abordat versantul nordic, pe langa culoarul de avalansa pe care multi il stim de la zilele de bikepark, cand trecem cu bicla pe sub el in drum spre red line. Aici coborarea este lunga daca o iei in diagonala, are o pornire blanda, la mijloc este abrupta (destul de abrupta incat trebuie sa ai grija mereu sa nu plece ceva cu tine, daca e risc in acea zi), ca apoi sa se imblanzeasca la loc, pana la stana de langa liziera padurii. Este si locul unde pudra este cea mai adanca, fiind orientare perfect nordica.
Coborarea pe fata nordica a Vf Urechea
Dupa aceasta coborare excelenta, am urcat pe muchie inapoi spre varf, iar de acolo am coborat spre nord-est. O alta coborare foarte lunga, cu teren variabil, de data aceasta cu priveliste spre Muntii Neamtului. Aceasta coborare deschide posibilitatile din caldarea nordica de sub Vf Cazacu. Dupa coborare, am traversat padurea spre versantii estici ai Vf Cazacu, iar de acolo am urcat pe un picior al muntelui, pana la Vf Cazacu.
Privelisteade la mijlocul coborarii nord-estice de pe Vf Urechea
La finalul coborarii nord-estice
Traversarea prin padure
Ultima coborare de off piste a fost aproape de apus, pe nuante superbe de albastru si auriu, prin pudra excelenta, intai pe versanti, apoi prin padure. Retragerea a fost lunga, pana la partia Cazacu, pe care am coborat la final de zi. Fusese o zi de -16c, partia era inghetata tun, iar noi pe schiurile noastre usoare de tura ne-am descurcat mai greu. Am ajuns inapoi la parcare chiar cand ratracele plecau sa bata partiile inainte de inserat.
Un cadru superb, dupa coborarea de pe Vf Cazacu
Peisajul la apus, pe retragerea spre partie
Urmele noastre pe Piciorul Cazacului
Concluzie: din punct de vedere al conditiilor, a fost cea mai buna zi a mea din sezonul 2025, cu pudra adanca, fara vant, vizibilitate nelimitata si mult soare. O metoda buna de a incheia luna februarie.
Lumina senzationala de la final de zi
Varfurile brazilor, incarcate cu conuri, in lumina apusului
