Te-ai înamolit în weekend la Maratonul Vinului 2019? Și ce dacă? Acum probabil ca nu realizezi, dar este poate cel mai fain concurs din priamvara asta, poate chiar din întreg calendarul. Hai să îți zic și de ce,in cele de mai jos.

Însă, înainte de a merge mai departe, pentru a nu spune că fac reclamă sau că aberez, menționez doar atât: Da, și eu am abandonat, după mai puțîn de 1 tură făcută. Da, și mie mi s-au blocat roțile și mi-a sărit lanțul (de multe ori). Nu încerc aici să apar un lucru evident: a fost o zi plină de ghinion pentru ciclism și pentru mtb.

Însă, hai să îți explic de ce Maratonul Vinului, chiar și după această ediție, este cel mai fain concurs de MTB pe care îl avem în calendarul de primăvară. Răspunsul este simplu: el a creat o adevărată cultură, o mișcare a celor ce îndrăgesc off-roadul. În fiecare primăvară, cu toții ieșim și încercăm (unii chiar weekend de weekend), traseele de la Urlați. Și asta e un lucru bun, pentru că ieșim din casă și facem mișcare, ne îndepărtăm de oraș și de traseele arhi-cunoscute de lângă Bucureșți. Adică, dacă ai fost anul asta la Marvin, atunci pun pariu că ai mers cel puțîn de 1-2 ori să te antrenezi la Urlați. Eu am fost de 3 ori, am prieteni (destui) care au fost chiar și de 4 sau 5. E la fel ca la Seciu; și acolo concursul a creat cultura acelui deal, al zidului pe care vrem cu toții să îl urcăm cât mai repede. Acea zona este refularea pe care o avem cu toții după o lungă iarnă de stat pe trainer. Exemple (aici mi-am permis sa preiau cateva postari de-ale prietenilor mei de pe facebook; vă mulțumesc aticipat):

Iar anul asta, organizatorii Marvin au vrut chiar să ne ofere ceva special, o răsplată pentru toate drumurile astea săptămânale pe Drumul Vinului: respectiv, să putem parcurge traseele clasice, de 31km și 51km, Marvinul adevărat, original (trasee despre care am vorbit și aici). Adică, nu se numește XCO, pentru că el nu a fost gândit pentru bucle. Se numește maraton, o cursa lungă, de anduranță.

Da, dacă ai fost la ediția aceasta, probabil că ai plecat cu un gust amar; însă, sincer acum, la ce te așteptai? A plouat toată săptămâna, atât în Bucureșți cât și la Urlați. A plouat inclusiv vineri pe zi, cât și noaptea. Nu e că și cum nu te așteptai să nu fie noroi. Dacă, totuși, ești surprins de faptul că ne-am inamolit cu toții, atunci va trebui să faci un exercițiu de imaginație și de gândire, pentru a analiza cum te raportezi la această cursă. Adică, dacă e nămol la Prima Evadare (nu știu an în care să nu fie măcar 1 porțiune cu noroi acolo, in afară de editia de anul trecut), nu te superi. Mergi, te dai, accepți noroiul că un adevăr absolut și gata. Dacă, însă, e noroi la altă cursă, atunci devine supărare, frustare și apar nervii. Nu-i asa? Asta dacă nu preferai ca organizatorii sa anunte joi sau vineri ca nu se mai ține cursa? Cum ar fi fost atunci, crezi ca nu se gaseau niste supereroi care să spună că măsura e absurdă, că traseul ar fi fost ciclabil? Pe bune acum… Și când să o amâne? Avem calendarul plin de curse, weekend de weekend. Este la fel pentru orice altă cursă din an, efectiv nu mai sunt zile libere când aceasta să fie mutată.

Cei ce mai știu ar putea să spună că sunt cârcotaș, pentru că scriu cele de mai sus. Da, recunosc, am comentat și eu de multe ori în astfel de situații, însă parcă erau oarecum diferite. De obicei, dacă văd că e gravă situația, aleg să nu merg la cursă, punct. Sau, dacă lucrurile nu se comunică cum trebuie, atunci da, cer și eu explicații de la staff. Însă, și acum o spun cu mâna pe inima, comunicare despre starea traseului ca la Marvin 2019 nu prea am mai văzut în ultima vreme pe la noi. În ultimele zile înaintea cursei cred că au avut nu mai puțîn de 5 postări despre traseu și vreme. Băieții și fetele de la Bikexpert au bătut potecile de acolo în lung și lat, iar mulți au postat tot ce au văzut mai grav, tocmai pentru că noi să fim pregățiți.

Țin minte, acum 1-2 ani, la La Broaște, când organizatorii au decis să țină cursa. Atunci au spus chiar că vremea e ok. Însă, în același timp, vedeam trasnmisii live pe facebook, de la prieteni, în plin cod portocaliu de ploie, în care se vedea clar că toarnă cu găleată în zona de start. Deci, se poate mai rău, trust me.

Și acum, că să revin la Marvin 2019, părerea mea e următoarea:
Cursa de anul asta nu a fost una de biciclete, din păcate. Solul nu a ținut, iar competiția a devenit una de împins bicicletă la deal. Și e PERFECT ÎN REGULĂ dacă ai ales să abandonezi. Acesta nu este ciclism, cel puțîn nu e ciclism amator. Nu ai nimic de dovedit pentru a îți justifică neplăcerea unei curse în care mai mult ai împins la bicicleta și ai curățat-o de nămol. Atunci cand roata nu se mai invarte de la noroi, cand deraiorul nu mai merge iar lanțul nu mai stă pe foaie, atunci acela nu mai este sportul pentru care ai venit acolo. Oricine apără și se bate cu pumnul în piept că “nu trebuie să renunți, că ce, te face pe tine niște noroi” e clar că nu are toate țiglele pe acoperiș. Suntem amatori și venim aici pentru a ne simți bine, nu uitați asta.

Prima urcare, inainte de baia de namol

Prima urcare, inainte de baia de namol – Foto Ana Cristina Ion

Dupa 17km am abandonat, insa tot zambind

Dupa 17km am abandonat, însă tot zâmbind – Foto Ana Georgescu

În același timp, dacă ai fost dârz și ai dus-o până la capăt, atunci meriți tot respectul nostru. Înseamnă că ai tărie, atât de caracter cât și fizică, mai mare că a noastră. Dar, din nou, nu înseamnă că noi restul suntem mai blegi. E doar vorba de prioritati si plăceri.

Șiiiiii, dacă eșți ofticat/a că organizatorii au redus traseul la doar 2 bucle, îți spun din toată inima că am impresia că ti-a intrat puțîn nămol la cască și în urechi :). Nici nu consider că trebuie să argumentez de ce a fost perfect în ordine că s-a intampat asta.

In final, indirerent de rezultat si pareri, ai ajuns acasa, bine mersi, ai spalat bicicleta si echipamentul si te-ai “degresat” si pe tine. A fost bun si samponul ala din kit la ceva, nu? Să ne vedem cu bine la următoarea.