Knock, knock!!
Who’s there?
Marvin!
Marvin who??!!
Maratonul vinului!!!
Weekend-ul acesta ne-am regasit la Urlati, un orasel situat in judetul Prahova intr-una dintre cele mai cunoscute zone viticole din Romania, la aproximativ o ora departare de Bucuresti, pentru a participa la Maratonul vinului 2018, la turele de 36 si 54 km. Localitatea se afla oarecum langa frumosul traseu de la Seciu (despre care am vorbit si aici), fiind situata pe Drumul Vinului. Are plecarea din centrul orasului, ce continua pe dealurile din apropiere, pe drumurile din viile unor crame cunoscute (Crama Basilescu, Conacul dintre Vii si Crama 1000 de chipuri) si pe langa Muzeul Conacului Bellu, traseu cu diferenta de nivel de aprox. 450 m.
Asadar pe o vreme ideala, cu circa 20 grade in aer si fara vant semnificativ am intrat repede in atmosfera din zona de start, unde erau prezente numeroase standuri, printre care si unul cu licori bahice din domeniile inconjuratoare , insa ne-am abtinut, fireste, pentru final.
Startul a fost dat in valuri la un interval de 5 minute, primii plecand cei ce au efectuat 3 ture, incalzirea facandu-se pe asfalt pret de 1.5 km, de precizat fiind faptul ca traficul s-a resimtit doar pe prima parte, in special pe prima urcare de la finalul asfaltului si doar in prima tura, aici grupul fiind destul de compact. Marea majoritate a traseului este pe drumuri de exploatare suficient de late si care s-au prezentat in conditii foarte bune, complet uscate (poate prea uscate, mai multi rideri fiind de parere ca ar fi mers sa fie un pic mai moi pentru o aderenta sporita), cu mai mult de o trasa practicabila, unde depasirile erau facile.
Catararile turei sunt in general lungi si constante, cu cateva ruperi, unde panta ajunge la 10-12%, iar majoritatea altitudinii se urca in prima parte.
Pe partea de coborari se regaseste distractia adevarata, doua serioase la numar, in functie de experienta si echipamentul din dotare poti atinge viteze peste limita legala in localitate, insa cu grija fata de ceilalti participanti si nu in ultimul rand fata de tine, intrucat sunt zone pe ultima coborare, unde foarte aproape de drum sunt stalpii de beton ce sustin viile. Pe acestea sunt si cateva portiuni mai tehnice, cu pietre mai mari unde exista totusi riscul de pana, asa cum a patit colegul Andrei, avand un ghinion teribil dejantand complet roata spate, tubeless fiind, a fost nevoit sa abandoneze la sfarsitul celei de-a doua ture din trei, in momentul in care avea un ritm de cursa foarte bun (vezi galerie foto), fiind in plutonul fruntas dintre amatorii de la 54km.
Ultimii doi km catre zona de start sunt in usora coborare pe asfalt impecabil, unde daca alegi sa nu faci management de resurse si adopti o pozitie cat mai aerodinamica, depasesti lejer 50 km/h, cu mentiunea sa ai grija la intoarcerea din giratoriul din zona de start.
In concluzie, tura este una echilibrata, placuta, din care poti acumula o buna experienta si care poate fi parcursa fara probleme si de cei cu o pregatire fizica medie si care nu necesita bicicleta din gama de top. Pe o scara de la 1 la 5, as spune ca 3 ca nivel de dificultate se potriveste cel mai bine.
Chiar daca pentru echipa #BikePoint cursa a fost una fara prea mare istoric, am plecat satisfacuti de timpul pe care l-am petrecut pe traseu si pozitivi pentru cursele ce vor urma si clar cu gandul de revenire pentru anul viitor.
Mai jos aveti si cateva poze de pe traseu, impreuna cu harta acestuia.
Photo credits – Traian Olinici & Luiza Tamas.
