Mijlocul lui decembrie 2024 ne-a oferit o zi aproape perfecta in Bucegi, cu vant slab, temperaturi scazute si pudra stransa de peste sapatmana. Au fost conditii aproape ideale pentru schi, iar muntele ne-a oferit cadre spectaculase, sub soare si nori. Lumina a fost, in unele momente, senzationala.
Tura a fost cea clasica pentru zona Tataru, cu plecare de la Centrul Salvamont Padina, cu urcare pe poteca turistica ce ajunge la refugiul Strunga. Odata trecuti de padure si zona plata de langa stana Strunga, muntele ne oferea un peisaj de iarna autentic, cu zapada ce depasea jumatate de metru, la acumulari chiar peste 1m.
In urcarea spre Tataru – Strungulita
Pe Tataru am urcat pe latura sa nord-estica, nu pe traditionala muchie dinspre est sau cea de la Strungulita (Saua Coteanu). Motivul a fost sa ne facem urme fix pe unde era pudra cea mai buna, ca sa avem o delimitare a zonei de coborare. Versantul era ca o tabla de sah, avand zone ce alternau intre pudra si hard pack.
Urcarea spre Varful Tataru
A fost o zi in care ne-am bucurat de peisaje si de grup, de aceea nu am luat nici action cam-ul cu mine. Dupa coborarea de pe Tataru, a urmat urcarea spre versantul opus, pe partea cealalta a vaii ce pleaca din Strungulita. Aici am descoperit zapada mult cautata, pudra rece, usoara, in care parca pluteai.
A doua urcare a zilei
Urcarea pana la traseul turistic ce iese din Strungulita (Saua Coteanu) ne-a oferit printre cele mai faine cadre ale zilei. Din vest se apropia un front de ninsoare, iar soarele de iarna, jos pe cer, transforma norii din dreptul sau ba in perdele de lumina, ba in draperii negre, sumbre. Vantul de pe Tataru starnea fuiori aurii.
Tataru parea ca ia foc
Ascunsi in “barlogul” de brazi, un loc stiut de noi, ce ofera adapost natural de la vant, peisajul spre sud era ceva aparte.
Ascunsi in “barlogul” de brazi
In comparatie cu poza precedenta, aici se vede marea “tocatura” pe care am facut-o pe acest versant, prin zapada perfecta.
Marea tocatura prin pudra
A treia urcare a zilei a fost inspre primul varf la nord de Refugiul Strunga, Vf Strungile Mari. Frontul astmosferic se apropia rapid, iar noi ne grabeam sa prindem ultima coborare cat inca mai aveam ceva contrast. Vaile de langa Coltii Lesnitei oferau un peisaj de iarba autentica.
Urcarea spre Batrana, Vf Strungile Mari
Din Vf. Strungile Mari, peiajul peste Bran, Moieciu si Magura era impresionant. In departare se vedea creasta alba a Pietrei Craiului.
Zi cu multe zambete
Negura spre sud, spre Coltii Strungii
Privelistea pre Piatra Craiului
Leaota era sub o patura alba, cum nu am mai vazut de mult timp
Ultima coborare a fost pe o vizibilitate ce se degrada de la un minut la celalalt. Deasupra noastra deja era frontul de ninsoare. Zapada a fost buna, am urmat versantul cu expunere sudica pana la Stana Strunga, ca de acolo sa coboram pana la masini la Centrul Salvamont, unde am am ajuns cu bine cu totii, cu zambete largi, obositi dupa o zi cu 1000m urcati. Dar fericiti!
___
Daca va place ce va prezint aici si vreti sa ne dam impreuna, va astept la turele de initiere, iar daca sunteti deja versati in backcountry, hai la turele de freeride.
